Miturile Clujului

Miturile Clujului

Reţele oculte de catacombe care unesc bisericile Clujului? Lostriţe uriaşe în lacul Tarniţa? Extratereştri şi iele în Pădurea Hoia? CLUJEANUL a scris şi despre miturile care înconjoară oraşul de pe Someş, într-un articol din februarie 2005.


Miturile urbei


un material de Letiţia CÂMPAN


Reţele oculte de catacombe care unesc bisericile Clujului şi care au ieşiri secrete în afara oraşului. Lostriţe uriaşe în lacul Tarniţa. Marţieni şi iele nebune în Hoia. Sunt doar câteva din legendele oraşului - mituri urbane, după cum le numesc specialiştii - care stau sub imperativul lui "se spune că...", "ai auzit că...".

Aceste mituri devin folclor, dând savoare unei beri între prieteni sau unei vizite de curtoazie, după epuizarea banalităţilor cotidiene. Colportate datorită unei nevoi de senzaţional ori pentru a face din povestitor o persoană mai interesantă, ele sunt, de cele mai multe ori, pură fabulaţie, dar continuă să înfierbânte, în aceeaşi măsură, imaginaţia clujenilor.


Călăul anonim

În general, aceste mituri urbane capătă credibilitate deoarece valoarea lor de adevăr nu poate fi probată. În cunoscuta "Casa călăului" de pe strada Avram Iancu (din care au rămas doar rămăşiţe), nu se ştie să fi locuit într-adevăr vreun călău. Istoricul Gheorghe Bodea spune că, deşi în documentele oraşului sunt atestate numele unor călăi clujeni, este puţin probabil ca aceştia să fi avut reşedinţa în afara cetăţii.

"'Casa călăului' este lipită de vechiul zid al cetăţii, dar în exterior. Or, reprezentantul tagmei trebuie să fi locuit în interiorul cetăţii", susţine Bodea. Asocierea dintre călău şi casa respectivă s-a făcut şi din cauza faptului că în acea zonă locuiau ţigani, cei care practicau, de obicei, o asemenea "meserie".


Subterane secrete

Un alt mit "a la Cluj" este cel al reţelei de catacombe a oraşului. Astfel, biserica romano-catolică "Sfântul Mihail" ar fi legată prin canale subterane de Mănăstirea Franciscanilor, de biserica de la Calvaria şi, în unele versiuni, chiar şi de zona Cetăţuii. Respectivele subterane ar fi fost construite, bineînţeles, în Evul Mediu, ca şi cale de evadare în situaţie de asediu.

Varianta cea mai plauzibilă este aceea că hrubele de sub "Sfântul Mihail" duc înspre Mănăstirea Franciscanilor - sub care, de asemenea, există pivniţe - dar nu se poate şti cu siguranţă dacă acestea comunică între ele şi dacă au ieşire la Calvaria. "Nimeni din zilele noastre nu a pătruns până dincolo", întăreşte istoricul Gheorghe Bodea. Şi, totuşi, o legendă revoluţionară susţine cu tărie că prin catacombe - care se găsesc şi sub clădiri din zona străzilor Eroilor-Brătianu - ar fi scăpat teroriştii din decembrie '89.

O altă variantă a acestui mit urban vorbeşte despre un canal subteran care dă mult în afara oraşului, în partea dinspre Turda a dealului Feleacului.

De "Sfântul Mihail" se mai leagă o legendă. În anii '80, se vorbea insistent prin Cluj că originalul crucii de pe turla bisericii, care ar fi fost lucrată în aur masiv, ar fi fost înlocuită din elicopter (sic!) cu una din metal aurit, la comanda lui Ceauşescu. În realitatea, crucea nu a fost niciodată din aur curat şi este aceeaşi de la amplasamentul iniţial, fapt elucidat după 1989.



"Monştrii" Tarniţei

Legenda "monştrilor" din lacul Tarniţa s-a născut în urmă cu peste 30 de ani. Se spunea că în lac există o varietate de peşti, lostriţele, care au peste 3 metri lungime şi care se ridică uneori de pe fundul apei atacând înotătorii şi chiar ambarcaţiunile. Multe dintre cazurile de înec în care corpurile victimelor nu s-au găsit au fost puse pe seama acestor peşti uriaşi.

Un episod care a întărit legenda monştrilor din Tarniţa s-a petrecut în urmă cu 13 ani. Atunci, după ce un camion a căzut în lac, a fost adusă o echipă de scafandri pentru a recupera utilajul şi cadavrul şoferului. Când au ieşit la suprafaţă, unii dintre ei au refuzat să mai coboare fără cuşti metalice de protecţie, szusţinând că ar fi văzut monştri pe fundul lacului.

Cei mai sceptici au explicat că "monştrii" erau o iluzie optică cauzată de casca de scufundare, care supradimensiona imaginea reală.


"Marţienii" din Baciu

Vizitatorii de pe alte planete care şi-au stabilit cartierul general în pădurea Hoia-Baciu, devenită un fel de "Mecca" pentru "ufologi", şi-au câştigat fani atât la nivel local, cât şi naţional.

Legenda a fost alimentată de instantaneele cu obiecte sau siluete pe care ochiul nu le observase în momentul fotografierii. De aici s-a declanşat mitul OZN-urilor sau al ielelor care vin în noaptea de Sânziene să benchetuiască în zonă.

"Niciodată nu vom şti ceva concret legat de fenomenele din pădurea Hoia-Baciu", consideră Adrian Pătruţ, preşedintele Societăţii Române de Parapsihologie şi autor al volumului "Fenomenele de la pădurea Hoia-Baciu".

"În cei 30 de ani de când studiez acest fenomen, am asistat la câteva zeci, chiar sute de efecte vizuale. Acestea au loc cu o frecvenţă oarecare, fără a ţine cont de sărbătorile populare sau religioase", explică Pătruţ. Conform lui, cei circa 250 de specialişti internaţionali avizaţi consideră că maximum 5% dintre cazurile raportate merită investigate, restul fiind doar iluzii optice ale celor care "vor să vadă ceva".



Funcţie socială

Bineînţeles, "prietenul unei prietene a văzut OZN-ul" sau "mi-a povestit fratele meu că..." sunt fraze-clişeu la care se face cel mai adesea apel în aceste situaţii. "Practic, oamenii au nevoie de mituri în care să creadă. Naraţiunea are o componentă eminamente socială şi reflectă felul în care privim şi ne reprezentăm lumea, fiind o modalitate de a împărtăşi semnificaţii comune", spune sociologul Silviu Totelecan.

Infirmate categoric sau investite cu un sâmbure de adevăr, miturile urbane au rolul de a satisface gustul omului pentru mister şi fabulos, stârnit în copilărie de poveştile bunicilor.


Piersic vs. Ceauşescu

În ultimii ani ai comunismului, la Cluj circula o istorioară legată de un conflict între actorul Floric Piersic şi "prinţişorul" Nicu Ceauşescu, care s-ar fi înfruntat pentru graţiile unei domnişoare.

"Miturile în genul bătăii dintre Piersic şi Nicu Ceauşescu erau produsul imaginarului colectiv, prin care poporul încerca să opună familiei Ceauşescu o figură de erou, un artist ori un sportiv. Multe dintre aceste legende au fost puse în circulaţie chiar de către Securitate", susţine scriitoarea Ruxandra Cesereanu, de la Centrul pentru Cercetare a Imaginarului "Phantasma".



Măgarul... extraterestru

În urmă cu 6 ani, o echipă de jurnalişti ai unui cotidian local s-a deplasat în pădurea Baciu-Hoia, pentru un reportaj în noaptea de Sânziene. Pe o ploaie mocănească, ei nu au dat decât peste două grupuleţe de studenţi alcoolizaţi şi peste o arătare ciudată, care, la apropiere, s-a dovedit a fi un banal măgar care mesteca liniştit în noapte. Acest lucru nu a împiedicat însă cotidiene centrale serioase (precum "Adevărul" sau "Evenimentul zilei") să publice ulterior articole în care se vorbea despre "sute de ufologi care au luat, ca în fiecare an, cu asalt, pădurea Baciu". Articolele erau însoţite de informaţii pe larg despre "ciudatele" fenomene din zonă.



Din gură în gură

În ciuda denumirii lor, "miturile urbane" nu îşi au neapărat originea în spaţiul urban. Se numesc astfel pentru a fi diferenţiate de elementele de folclor născute în perioada pre-industrială. În enciclopedia online Wikipedia, miturile sau "legendele urbane" sunt definite drept istorioare presupus adevărate care circulă din gură în gură şi care, chiar dacă pornesc de la cazuri reale, sunt distorsionate şi exagerate în urma multiplelor relatări.

Unele mituri urbane sunt şi răsfrângeri la o scară mai mică a teoriei conspiraţiei sau încercări de a sparge tabu-ul unor subiecte cum ar fi averea lui Cutărică - strânsă cu ajutorul mafiei ruseşti - sau statutul de francmason al lui Cutare.

Dintre miturile cele mai recente ale Clujului fac parte aventurile lui Gore în ţări mediteraneene sau povestea angajatului unui fast-food din centrul oraşului, care ar fi completat maioneza cu... produsul masturbărilor sale.
 

 

Versiune mobil | completa