Paştele, între reducerile din mall şi trăirea religioasă

clujeanul.ro: De ce a ajuns sărbătoarea Paştelui să simbolizeze mai mult o perioadă de reducere în magazine decât un eveniment religios?
Ioan Chirilă: Eu aş face o distincţie clară între planuri, aş distinge planul vieţii religioase de cel al vieţii materiale. Datorită unei înţelegeri mai sărăcăcioase a trăirii religioase, pot să se producă asemenea explozii de reclamă, de recaptivare a omului în domeniul strict al existenţei biologice. Din punct de vedere religios toată lumea vorbeşte despre ziua Învierii ca despre borna "0" a existenţei. Cu această clipă a Învierii istoria primeşte un nou sens. Este o schimbare de sens. E noaptea precizării sensului. În clipa în care se produce o cădere, chiar în planul existenţei biologice omul îşi pierde sensul.

clujeanul.ro: Cum s-ar putea face ca omul secolului 21 să se gândească de Paşte la partea religioasă a existenţei şi nu la reducerile din mall-uri?
Ioan Chirilă: În înţelegerea creştină, noaptea Învierii este comemorată ca moment istoric. Acest eveniment istoric îl comemorăm în această noapte, dar Învierea Mântuitorului reprecizează sensul existenţei şi începe să umple tot anul bisericesc. Noi spunem că fiecare duminică este zi de prăznuire a Învierii. Atunci omul ar putea să înţealeagă că dincolo de reperul istoric noi trebuie să ajungem la înţelegerea duhovnicească. Noi trebuie să înţelegem că existenţa noastră nu este doar una biologică, doar una a omului cetăţii, ci trebuie să fie o existenţă a omului cetăţii care tinde să devină omul cetăţii celei veşnice.

"Nu sunt de ajuns 50 de ani pentru revenirea la normal"

clujeanul.ro: De ce s-au îndepărtat românii de trăirea religioasă?
Ioan Chirilă: Timp de 50 de ani înţelegerea religioasă a fost îndepărtată de români. Mai mult de atât, înţelegerea religioasă a fost pervertită. E nevoie de o lungă perioadă de catehizare. Trebuie să iniţiem enoriaşii în trăirea liturgică. Trebuie să fie făcuţi să înţeleagă mai mult. Să ajungă să pună în existenţa lor cotidiană şi o componentă liturgică. După 50 de ani de doctrină materialistă, nu e de ajuns 50 de ani pentru revenirea la normal.

clujeanul.ro: În alte ţări care nu au avut comunism sentimentul religios este mai puternic?
Ioan Chirilă: Omul cu cât e mai liber, cu atât uită mai uşor. Trăirea liturgică nu e uşoară. Aceasta presupune nişte canoane, nişte reguli efective, acestea sunt pentru unii constrângeri, iar pentru alţii noi modalităţi de organizare a vieţii. Astfel, uşor se alunecă de la libertate la libertinaj. De mers şi americanii merg de sărbători la biserică dar se termină ca la noi, cu "grill". Aceasta se întâmplă din cauza dominaţiei biologice, credinţei că ceva se termină. Fiinţa umană a evadat din orizontul nădejdii. Ţăranul avea o linişte, ştia că mai are nişte grâu pe cununa casei, că mai are nişte cartofi şi că va da Dumnezeu nişte ploaie şi soare. Orizontul nădejdii e mai mare. Tumultul acesta, călcarea de picoare, aglomeraţia aceasta în toate mall-urile care s-au înmulţit extraordinar şi parcă tot nu sunt suficiente sunt cauzate de aceste trăiri. Când ceva din produsele acestea ce susţin biologicul nu sunt în cămară, ai tendinţa să fugi să le iei. Uitaţi-vă cât de mult se aruncă. Câte produse stricate se aruncă după sărbători? Unde este atunci cumpătarea? Aşa se ajunge şi la boli. Excesul de fiecare parte este greşit. Trebuie cumpătare în toate, şi în asceză, şi în în mâncare. Acest exces de materialitate afectează propriul nostru suflet, care nu mai are urmă de sentiment religios care să-l anime.

"Roagă-te şi munceşte!"

clujeanul.ro: De ce au pierdut oamenii contactul cu Dumnezeu?
Ioan Chirilă: Servim tot felul de sortimente de mâncări, avem de toate. Atunci puneţi-vă întrebarea unde este mulţumirea. Măcar americanii înainte de masă spun o rugăciune de mulţumire. La noi, nu se întâmplă aşa. De multe ori le zic studenţilor "lăsaţi să vă dea şi Dumnezeu, nu luaţi voi tot că atunci credeţi că nu mai aveţi nevoie de El. Aşa se ajunge la renunţarea la dimensiunea religioasă. În planul laicilor există politica marketingului care îndeamnă la consum. Singurul factor de ordonare al vieţii este conştiinţa. Care nu există, pentru că nu mai există consţiinţa comunităţii. Se ridică ziduri între oameni. Nu mai ajung oamenii, din cauza programului de lucru, să mai vorbească. Trebuie să lucrezi, dar haideţi să lucrăm cu cumpătare. Dacă nu, ajungi în acest orizont al materialităţii şi al materializării excesive a propriei existenţe.

clujeanul.ro: Cum poate omul secolului XXI să treacă peste tentaţia materialului şi să rămână interesat de spirit?
Ioan Chirilă: E un dicton: roagă-te şi munceşte. Dacă vrem să rezistăm la asaltul acesta din partea patronului, dacă vrem să rezistăm la asaltul din partea altor idolatrii moderne, cum sunt mall-urile şi televiziunea, trebuie să nu pierdem rugăciunea. De multe ori o rugăciune te smulge dintr-un orizont al disperării, a pesimismului. Dacă atunci îl iau ca ajutor pe Dumnezeu, nu e chiar atât de rece gheaţa care îţi curge pe şira-spinării. Ceea ce îi lispeşte veacului în care trăim este rugăciunea. Rugăciunea este o vorbire directă a mea cu Dumnezeu. Trebuie să conştientizăm că nu suntem singuri. Ca să nu fii singur trebuie să Îl găseşti pe Dumnezeu. Pentru asta e nevoie de efort, de sudoare. Atunci simţi Învierea. Cădem în această materialitate excesivă pentru că noi ne ducem la magazin şi când nu ne trebuie. Noi am pierdut dimensiunea ascezei pentru că nu ne lipseşte niciodată nimic din casă. Omul îi lipseşte amprenta anastasică a persoanei. Aceasta ne lipseşte. Când ai nădejdea Învierii altfel calci. Noi trăim acut clipa. Nu putem să ne desprindem de clipă.

clujeanul.ro: Ce părere aveţi despre postul modern, cu alimente vegetariene cu gust de carne?
Ioan Chirilă: Postul nu e numai abţinere de la produsele de carne, brânză, lapte, ouă. În timp ce n-am mâncat carnea aceasta, am mâncat carnea fratelui nostru cu ura, cu zavistia, cu invidia. Ne minţim cu formele. Mai e post ăla? Şi noi am acceptat această formă de post, dar astfel nu mai este niciun efort. Asceză însemnă lupta cu tine însuţi pentru a-ţi învinge poftele.

clujeanul.ro: Ce să facă atunci de Paşte omul printre cumpărăturile la mall, mâncatul celor mai bune delicatese şi ultimele filme?
Ioan Chirilă: Să-şi rezerve din 24 de ore măcar câteva minue să vorbească cu Hristos, să-l aducă pe Hristos în casa lui. Să încerce pe lângă mirosurile aceste extraordinare să aducă ceva din tămâia veşniciei în viaţa sa. Aceasta îl va face să conştientizeze că există ceva dincolo de acest orizont material al existenţei sale.