Teroare în tren: şase ore de bătăi sălbatice pe ruta Viena-Alba Iulia

2  0  0  0 

Cei patru huligani au început scandalul în gara Viena şi au ţinut vagonul de călători în care se aflau sub teroare timp de şase ore. În tot acest timp, niciun reprezentant al CFR n-a intervenit

Fostul consilier local liberal de Cluj, Ciprian Păun, a trăit de curând o experienţă traumatizantă chiar şi pentru un român, care, se ştie, e atât de "familiarizat" cu scandalurile. Deşi este un om matur, "experienţa" pe care a trăit-o l-a marcat teribil! "A fost un coşmar care a ţinut şase ore, de la Viena până la Solnok! Bătăi, sânge, scandaluri cu stingătoare rupte din tren, geamuri sparte...! A fost ceva terifiant şi nu vreau să mai fiu martor la aşa ceva!", a povestit luni, pentru Clujeanul.ro, Ciprian Păun, încă şocat de cele văzute.

Dar ce s-a întâmplat, de fapt? Fostul consilier local a fost pentru câteva zile în Austria, mai precis la Viena. Sâmbăta trecută, el urma să se întoarcă acasă, la Cluj, cu avionul. Din motive independente de voinţa sa, a pierdut avionul, aşa încât a fost nevoit să apeleze la tren. A luat "celebrul" tren "Dacia" al Căilor Ferate Române, cu plecare de la Viena şi capăt de linie Alba-Iulia. Călătoria şi orele de coşmar (şase ore, după cum afirmă el) care au urmat l-au şocat. De la Viena până la Szolnok (Ungaria), Păun şi alţi 25 de călători au fost terorizaţi de un grup de patru români beţi (posibil bucureşteni, după accent, potrivit mărturisirilor fostului consilier local), cu lanţuri din aur groase, fără Dumnezeu, care au luat la bătaie ori s-au legat de oameni numai de dragul de a face scandal! Dar iată toată povestea lui Ciprian Păun, scrisă "la cald" de fostul consilier local clujean, imediat ce a ajuns acasă, poveste ce a apărut şi pe blogul său.

"Am pierdut şansa de a reveni cu avionul la Cluj, aşa că am fugit cu un taxi la Westbahnhof, pentru a prinde trenul de Alba. Am găsit bilete la clasa 1, deşi trenul era foarte aglomerat. Pe peron i-am vazut pe "băieţii veseli". Erau patru la număr. Băuţi, cu lanţuri groase de 3 cm la gât, cu beri şi votcă şi cu ...un câine. La internaţional, clasa 1.

Primul scandal a început cu nişte cercetaşi germani care veneau în România pentru acţiuni caritabile. Le-au ocupat locurile rezervate, i-au injurat, i-au împins, şi-au bătut joc de uniforma lor. Al doilea scandal a izbucnit o dată cu solicitarea conductoarei germane de a lăsa câinele la bagaje. L-au ascuns în WC, unde unul dintre ei se refugiase să facă pipi!. "Mă leşi, femeie, că îmi fac treaba mică !", rosti ferentaristul. Femeia îi spune că e interzis să folosească baia în staţie. Omul îi răspunde: "La România e voie! Hai, fă, dă-te mai încolo!".

A urmat o scenă de coşmar cu un scandal dur cu o familie de rromi. Rromii erau partea vatamată. Singura lor vina era "că mirosiţi, bă, jegoşilor!". Oamenii s-au simţit jigniţi şi de aici a ieşit o ceartă în tren finalizată cu ARUNCAREA LA PROPRIU A FAMILIEI DE RROMI PE PERONUL DIN BUDAPESTA şi VĂTĂMAREA LOR PRIN LOVITURI cu pumnii! Când poliţia a ajuns la faţa locului, şmecherii se ascunseseră în tren. În WC, de fapt!
Apoi a urmat circul. S-au legat de alţi călatori din tren. I-au înjurat, i-au ameninţat, i-au umilit. La un moment dat, un bărbat înalt de 1,80 metri în costum gri i-a luat la "parte în parte" în tren şi i-a umplut în sânge pe doi dintre ei. Omul era alături de soţie şi nu a mai rezistat, probabil, la urletele de ameninţare, la înjurii şi la alte aberaţii ale alcooliştilor. Doi au scăpat cu fuga. 25 de oameni am fost martori cum acest tip a spălat ruşinea unui vagon întreg şi a CFR-ului. Nici un reprezentant al CFR Călători nu a intervenit. Doar acel tânăr, extrem de curajos.

După ce s-au spălat, alcooliştii au atacat vagonul cu extinctoare, ciocane de spart geamuri, sticle etc. În compartimente, femei cu copii, investitori austrieci, români simpli, studenţi, turişti englezi şi irlandezi. Am sunat la 112 si mi s-a spus de operatoarea de acolo ca poliţia aşteaptă deja la Szolnok pe peron. Doar că între Budapesta şi Szolnok se putea întâmpla o tragedie. Am ieşit împreună cu alţi cinci domni şi i-am îndemnat pe recalcitranţi să se calmeze. Ne-am oferit să le dăm şi asistenţă legală faţă de poliţia maghiară şi chiar să mediem o discuţie cu "agresorul baricadat" (care după ce i-a bătut pe doi dintre cei patru agresori s-a închis în compartiment – n.r.).

Ne-au transmis că ne taie aşa cum au “făcut cu Johnny şi Fane în Madrid”. M-am întors în compartimentul meu unde erau trei femei speriate, un român plecat în 1986 în Australia, care venea la rude după 12 ani, un investitor austriac din Sebeş şi un tânăr practicant de arte martiale din Romania. L-am sfătuit să stea relaxat şi să lăsăm poliţia să-şi facă treaba pentru a evita alte conflicte. Atunci am sesizat cât de lipsiţi de unitate suntem noi, românii. În vagon eram 25 de bărbaţi, terorizaţi de patru nebuni, dintre care doi fuseseră bătuţi de un singur om aflat acum sub asediu.
Am ajuns la Szolnok. Poliţia a intrat în forţă şi i-a arestat pe huliganii cu lanţuri groase de aur. Aceştia au declarat că depun plângere împotriva tânărului care i-a agresat. Am simţit că mor de nervi. Am mers la căpitanul maghiar şi i-am explicat că e absurd. Omul era în legitimă apărare. Acesta mi-a spus să stau la locul meu, că ştie. Oricum, eu cred că tânărul cu costum gri era ori sportiv, ori membru al unei unităţi de poliţie sau trupe speciale. Altfel nu îmi imaginez tupeul de a lua la bătaie pe doi din patru vagabonzi de genul ăla. El şi soţia sa, amândoi români, au coborât în Szolnok. M-am oferit să-l ajut cu o consiliere, mai ales că sunt avocat. A zis că n-are nevoie, că ştie unde trebuie să apeleze.

Cum arăta trenul după aceea? Urme de sânge pe jos şi pe pereţi, uşile compartimentului îndoite, exctintorul luat, ciocanul de spart geamul pe jos, doze de bere peste tot, sticle de votcă şi vin, şerveţele pline de sânge pe jos, pachete de ţigări goale. Şi mult stres. N-am primit nici măcar vreo scuză din partea CFR Călători sau măcar ... ceva! Nu ştiu unde au fost conductorii cât timp au avut loc scandalurile, şi vorbim aici de şase ore, nu de 10-20 de minute! De fapt, ei ne-au controlat legitimaţiile de călătorie după Solnok! Nu ştiu unde au fost până atunci! Pentru ei poate a fost un nou incident. Pentru mine, însă, a fost un şoc! În trenurile din România, poţi fi omorât fără ca cineva din personalul de acolo să facă ceva!
Trăiască România lanţurilor groase din aur!"

"Scandalul a pornit din gara Viena de la faptul că s-au dat locuri în exces. Trenul era plin, unii primiseseră bilete peste alte locuri deja ocupate. A fost ceva incredibil! Am 29 de ani şi n-am trăit o asemenea experienţă de coşmar! Pentru prima oară în viaţa mea am simţit că viaţa mi-e pusă în pericol! Şi, sincer vă spun, mi-a fost frică! Am mai călătorit înainte cu acel tren, cred că de vreo zece ori, dar aşa ceva nu mi s-a mai întâlnit niciodată! Au fost şase ore de coşmar!"

Ciprian Păun este asistent universitar la Universitatea "Babeş Bolyai", Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor. Între 2007 şi 2008 a fost cercetător la Institutul de drept fiscal austriac şi internaţional de la Viena. Avocat definitiv în Baroul Cluj, specializat în avocatura de afaceri. Master în dreptul comunitar al afacerilor, Münster, Germania. Expert comunitar în drept fiscal internaţional şi fost consilier local până în 2008 din partea PNL Cluj.