Cum te reîndrăgosteşti de Lenny Kravitz la prima întâlnire

1  0  0  0 

Foto: Mihai Vasile/MediafaxFOTO

Vremea e numai bună să te îndrăgosteşti de Lenny. Mai sunt două ore până la întâlnirea cu el. Nu ai emoţii, dar îţi sună în minte cuvintele lui simple şi totuşi meşteşugite: "All of my life/Where have you been?" ("Unde ai fost toată viaţa mea?"). E prima voastră întâlnire şi nu te-ai îmbrăcat prea "fancy". Nu va fi o problemă, oricum, el va fi concentrat să cânte... şi vă vor despărţi câteva sute de metri.

Deocamdată, însă, Lenny e de carton. Tinere cu tricouri stridente de poliester şi cu voci ieftine işi fac fotografii lângă afişe, emiţând câte un aproape sincer "Te iubeeesc, Lennyyy". El nu le poate răspunde.

Dar crezi, instant, ca le-ar iubi pe toate. Trece Adriela Morar (o ştiţi de la "Dansez pentru tine"), plăcut de casual îmbrăcată faţă de fiţele afişate de multă lume. Câteva minute mai târziu, apare cântăreaţa Corina, un pic gravidă şi un pic mai mult în ton cu stilul Lenny din anii '90: piele, ţinte, cizme bicolore.

Fetele, mai mult decât băieţii, s-au gândit (că doar nu din snobim au făcut-o?!) să îi arate lui Lenny că şi ele au probleme cu ochii, ca el, astfel că au venit la stadionul Cotroceni, la ora 8 seara cu ochelari de soare care mai de care mai fumurii şi mai mari.

Mai e o oră până te vezi cu el. Încep gesturile şi manifestările grăbite, îţi cumperi apă, mergi la baie, îţi cauţi în geantă lucruri pe care nici nu ştii că le ai. Oare o să te vadă în mulţime? Oare e răcit? O să poată cânta atata vreme? Îi porţi de grijă, deşi nici nu v-aţi cunoscut. Decât online şi la TV.

Urci la peluză şi aştepţi. Melodii după melodii, înregistrări. Lenny nu apare. Vezi că, în afară de tine, la întâlnire au venit nu unul, nu doi, ci 15.000 de oameni. Mulţi blazaţi. De ce or fi venit? Nu era nimic bun la televizor?

Se face linişte. Se aude o chitară. Chitara lui. O ştii. Apoi îl vezi. Mic. Frustrant de mic. O liniuţă la sute de metri de tine. Îi vine să îi strigi de la obraz: "Nu mă aşteptam să îmi faci figura asta!". Dar ştii că nu a depins de el.

Se face mai frig şi chitara sună din ce în ce mai bine. Apoi basul. Apoi clapele. Tobele. Tot. Solo-uri ale fiecărui instrument sunt, fiecare, un drog care te duce departe, însă în direcţii diferite. Tobele te umplu de o energie aproape primitivă pe care n-o bănuiai, trompeta îţi dă o senzualitate care iese de sub hanorac, iar basul te face groovy instantaneu. Lenny cântă mai sensibil, mai agresiv, mai şoptit, mai strident. Vocea lui nu a îmbătrânit. Toate sunetele pe care corzile lui vocale le fac posibile devin acorduri pe care sufletul tău patinează şi face step atunci când nu mai are răbdare. Şi când, între melodii, mai spune câte un "Are you with me"? I'm with you" ai putea jura că ţie ţi se adresează.

"Mă bucur că Ungaria face parte din Love Revolution Tour", zice bietul Lenny şi ştii că în acel moment "hienele" insensibile nu îl vor ierta. Oamenii îl huiduie. El nu înţelege. Când, în final, pricepe, îşi cere scuze, asemeni unui iubit cu personalitate. Îşi găseşte scuze - "ştiu unde sunt, dar merg atâta cu autocarul, stau în hoteluri, înţelegeţi...". Publicul cedează la simpatica replică a lui: "Gata, ne-am împăcat?". Cum să nu-l ierţi?

Apoi, muzica acoperă tot şi pe toţi. Ţi-e şi frică să zici că Lenny face show, fiindcă, sincer, tu crezi că îţi "vorbeşte" din suflet. Melodiile noi prind, dar publicul nu ştie să participe la ele. Nu le simte încă. Lenny, însă, nu se pierde cu firea la această primă întâlnire. Trece la "artileria grea", care ştie că te va atinge. Ştie, aşa cum ştii când îi spui unui fost iubit: "Îi mai aminteşti de vremea când...?". Aşa face şi el, şi zice "I'll be waiting" şi "I belong to you" şi "American Woman". Lumea, cu flashuri calde în minte, cântă bine de tot. La peluză mai sunt oameni care nu cadrează cu peisajul, oameni care stau, de două ore bune, pe scaune. Mda.

Cum promisese cu o oră în urmă, Lenny o ia la fugă şi merge să îi vadă pe cei din tribune. Intră de-a dreptul în mulţime, spre disperarea probabil, a bodyguarzilor. Zeci de fete ţâşnesc spre locul cu pricina. "Să nu-ţi rupi ceva, drăguţă", spui, ironic, în gând. Spotul de lumină îl urmăreşte şi eşti uşor îngrijorat când nu îl mai vezi pentru o secundă. Dar el te simte şi îşi agită braţele în aer, semn că totul e ok. Urcă pe o clădire şi are aerul de "I'm the king of the world" ("Sunt regele lumii") fără a fi penibil.

Aerul se linişteşte, ca un căţel la picioarele stăpânului. Şi Lenny îţi spune "Again". Firesc, îţi dau lacrimile. Crezi că totul se va termina în două minute lin şi total. Se lasă tăcerea. Nu pleci, ai încredere în el. Lenny revine, de această dată hotărât să te ia de pe picioare într-un mod mai "bărbătesc". "Are you gonna go my way?", te întreabă. Cum să-i zici "nu"? Mai bine zis, cum să nu îi zici "Da"?

O singură problemă: cum îţi faci loc printre cei 17.000 de "competitori"? :)

Notă: Concertul lui Lenny Kravitz şi al trupei sale a avut loc sâmbătă, 26 iulie, pe stadionul Cotroceni din Bucureşti, în organizarea Emag!c Entertainment. În deschidere au cântat cei de la The MOOod.