Ce bine-mi pare c-am luat ţeapă! Clujul asediat

8  0  0  0 

Una dintre caracteristicile arhitecturii clujene contemporane e ţeapa. La propriu, nu la figurat. Dacă te plimbi prin cartierele cu case noi ale oraşului, dacă nu tot la a doua clădire, cel puţin la a treia privirea ţi se opreşte în gardurile cu ţepe şi cu suliţe.

M-am întrebat de unde oare această obsesie a clujenilor pentru ţepe. Primul gând mi s-a dus către o reminiscenţă funciară, o moştenire a trecutului agrar al proprietarilor. Dar, gândindu-mă mai bine la satele româneşti, mi-am dat seama că gardurile cu spini, cu ţepe ori zidurile presărate cu sticlă spartă nu sunt o regulă, ci o excepţie. Pentru că doar ţăranul prost şi-a pus spini şi sticlă pe gard ori pe zid. Pentru că majoritatea ţăranilor români ştiu că vulpea care le atacă găinile ocoleşte aceste capcane şi că singurii care riscă să se taie sunt copiii care merg vara la furat cireşe ori mere. Şi, în ciuda pagubei pe care i-o face, pe ţăran nu-l lasă inima să rănească un copil.

Dar, în oraş, oamenii nu au nici găini, nici cireşe de protejat. Iar împotriva hoţilor sunt mult mai eficiente camerele de luat vederi şi sistemele de alarmă. Şi atunci, ce reprezintă aceste suliţe şi ţepe înfipte în faţa oraşului? Nimic altceva decât izolarea pe care şi-o autoimpune proprietarul. Teama faţă de concitadini. Individualismul lui. Refuzul de a face parte dintr-o comunitate. Nesiguranţă şi frică.

Aştept ziua în care mă voi plimba pe străzile unui oraş care are toate porţile şi uşile caselor deschise. O zi în care pot intra în vorbă cu un necunoscut şi să discut cu el despre problemele, temerile ori visele comune pe care le avem ca locuitori ai aceluiaşi spaţiu, fără să-mi fie groază că o eventuală opinie contrară s-ar putea lăsa cu capete sparte ori cu o lovitură dureroasă în părţile mai sensibile ale trupului.

Dar ştiu că, uneori, visez prea mult. Şi că acum trăiesc într-un oraş asediat. Un oraş sub teroare. În care locuitorii se ascund în spatele gardurilor cu suliţe. Uitând că această stratagemă e inutilă şi total ineficientă. Pentru că "duşmanul", frica nu vin din exterior, ci din propriile temeri. Iar împotriva acestor temeri nu te poţi apăra cu nişte simple garduri cu ţepe.