Se închide sau nu Clujeanul?

1  0  0  0 

Se închide sau nu Clujeanul? Se vinde? Se va franciza brandul? Ce se va întâmpla cu cei care lucrează la Clujeanul? Acestea au fost întrebările la care a trebuit să răspund ieri (luni) de câteva zeci de ori. Venite atât din partea colegilor de redacţie, din partea colegilor de breaslă, a prietenilor. Unii îngrijoraţi, alţii strict din interes profesional, iar alţii (nu foarte mulţi) pentru a-şi confirma satisfacţia prilejuită de o asemenea veste.

Pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie să fac însă un salt în timp, în urmă cu aproape 10 ani. Era un început de septembrie care amintea încă de arşita de peste vară. Pe atunci eram reporter la Ziarul de Cluj. În urmă cu doar o săptămână sărbătorisem un an de la apariţie şi faptul că ajunsesem numărul 1 pe piaţa locală de media tipărită. Fusese un chef până în zori într-un club şi apoi cu un concert extraordinar al Filarmonicii Transilvania în curtea Muzeului Naţional de Artă. Era luni, şi la ora 12, reprezentantul Ringier (trustul care edita Ziarul de Cluj) programase o şedinţă cu întreaga redacţie. La aceeaşi oră, aveam conferinţă de presă, la Primărie, cu Funar. L-am întrebat pe Fumi, redactorul şef de atunci: "Să stau la şedinţă ori să mă duc la conferinţă?". "Du-te la conferinţă şi-ţi spun eu ce s-a discutat", mi-a zis Fumi.

M-am întors în jurul orei 14, m-am aşezat la un calculator şi am deschis un fişier. Apoi am pus mâna pe telefon, pentru o reacţie referitoare la una din aberaţiile pe care le spusese fostul primar. "Mihai, nu mai are sens, ziarul s-a închis", am auzit vocea unei colege. În primul moment nu am realizat sensul afirmaţiei şi am continuat să formez numărul. Apoi, am ridicat privirea de pe telefon şi mi-am dat seama că în redacţie nimeni nu muncea. Aşteptam o explicaţie. Nu mai reţin cine mi-a oferit-o: "am fost felicitaţi pentru ceea ce am făcut, apoi am fost anunţaţi că ziarul se închide". Am simţit cum cineva se joacă prin stomacul meu cu un cuţit. Apoi gândul mi s-a dus la reportajul pe care îl scrisesem cu o zi înainte, duminica, şi a cărui publicare fusese amânată cu o zi. Sâmbătă fusesem în Sălaj, la Bădăcin, unde, în fosta casă a lui Iuliu Maniu, Victor Ciorbea îşi anunţase candidatura la preşedenţie, la alegerile din 2000. Dincolo de scandalul legat de lansarea "Apelului de la Bădăcin" (Ciorbea şi fraţii Boilă fuseseră iniţial opriţi să intre în casa fostului lider ţărănist), am scris un material despre copiii cu nevoi speciale din centrul de plasament înfiinţat acolo de Iuliu Maniu. Nefiind "perisabil", acel reportaj despre copiii de la Bădăcin a fost amânat. Nu a mai fost publicat vreodată.

Marţi, a doua zi după închidere, la sediul Ziarului de Cluj de pe strada Amurg ne-am adunat din nou, precum în celebrul banc cu Pavlov  (Ce-a făcut Pavlov după ce i-a murit câinele? A continuat să-i ducă mâncare). Era un reflex condiţionat, născut din frustrarea, din absurdul deciziei care ne-a fost impusă şi căreia nu-i găseam o explicaţie logică. Exilaţi pe terasa fostei redacţii priveam muncitorii de la Euromovers cum împachetează calculatoarele, scaunele, birourile şi, atunci, ca şi acum, căutam răspuns la aceeaşi întrebare "şi de acum ce vom face?"...

La doar câteva luni după acel moment, pe scheletul fostului Ziar de Cluj s-au format redacţiile Clujeanului şi ale ProSport, ediţia de Transilvania. Printre exilaţii de pe terasa de pe Amurgului, se aflau Dragoş Stanca (primul redactor şef al Clujeanului, apoi director al Publimedia Internaţional şi acum director la F5 Realitatea Caţavencu), Mihnea Măruţă (redactor şef adjunct la Clujeanul, apoi redactor şef la Clujeanul şi Cotidianul), Alin Fumurescu (fostul redactor şef al Ziarului de Cluj, apoi, după emigrarea în SUA, editorialist la Clujeanul, la Business Magazin şi acum la Cotidianul), Alin Fornade (fost coordonator al ProSport, ediţia de Transilvania, apoi la Gazeta Sporturilor, ediţia de Transilvania, acum editorialist la Gazeta Sporturilor), Ramona Mânzat (redactor la ProSport, ediţia de Transilvania, apoi manager de conţinut în divizia New Media a Gazetei Sporturilor), Rareş Beuran (fotoreporter la ProSport, acum cadru universitar la Catedra de Jurnalism a Universităţii "Babeş-Bolyai" - UBB), Viorel Nistor (reporter special la Clujeanul, acum cadru universitar la Catedra de Jurnalism a UBB), Laura Laurenţiu (redactor şi apoi şef departament la Clujeanul, acum editor la Adevărul de seară), Elena Nicolae (redactor la Clujeanul, acum editor coordonator la Money Express), Călin Poenaru (acum redactor şef la Ziua de Cluj), Diana Moldovan (publisher la Clujeanul), Daniel Dinea (director de vânzări la Clujeanul).

Acesta e răspunsul, după aproape 10 ani, la întrebarea de atunci: "şi de acum ce vom face?". Cu scuzele de rigoare pentru cei care nu mi-au venit acum în minte ori despre care nu mai ştiu exact ce fac.

Poate afirma cineva că Ziarul de Cluj s-a închis cu adevărat? Strict formal, da. Ideea unui ziar local independent, născută la Cluj odată cu NU, transmisă mai apoi la Ziarul de Cluj şi de aici, mai departe, la Clujeanul a supravieţuit. Şi cred că va supravieţui în continuare, chiar şi în această perioadă în care totul pare să se ducă de râpă.

"Numai că, vorba unui scriitor olandez, victoriile nu sunt decât amânarea înfrângerii care va veni. Au trecut 9 ani de la lansarea ziarelor locale MediaPro şi, într-un fel, azi mă simt şi eu înfrânt", scria ieri, pe blogul lui, Cătălin Tolontan, cel care a pus bazele, în '99-2000, reţelei de ziare locale ale MediaPro/Publimedia. Dincolo de amărăciunea momentului, îmi permit însă să-l contrazic. Faptul că mai bine de 9 ani, au existat ziare locale în care jurnaliştii şi-au putut face onest meseria, nu e puţin lucru. Că, mai bine de 9 ani, de la primul număr şi până în prezent, Clujeanul s-a menţinut lider de piaţă (cu o medie de 90.000 de cititori unici/ săptămână, pe ediţiile print şi oline, conform SNA şi SATI), iarăşi nu e un lucru puţin.

Toate acestea nu sunt înfrângeri, ci lucruri care ne dau puterea să mergem mai departe. Sub brandul Clujeanul sau sub un alt brand. Împreună ori pe cont propriu. Sunt aspecte care se vor clarifica zilele următoare. Ce e sigur e faptul că cei care au realizat Clujeanul, cei mai mulţi dintre ei, vor continua să facă presă. Şi sunt convins că o vor face ca şi până acum, greşind uneori, enervând, supărând ori adunând laude, însă onest şi fără a accepta compromisuri. Cei pe care articolele din Clujeanul i-au deranjat să nu se bucure prea mult, cei care ne-au urmărit săptămână de săptămână pe print, şi zi de zi pe online, să nu fie trişti. Astăzi suntem la Clujeanul. Poate vom fi şi mâine. Dar de se va întâmpla să fim în altă parte, vom fi aceiaşi.

Şi o ultimă menţiune. Ieri, înainte de a afla veştile referitoare la posibila închidere a Clujeanului, mă pregăteam pentru şedinţa de analiză săptămânală. Vroiam să-i felicit pe colegii care au scos cele opt ediţii Cine City pe perioada TIFF şi pe cei care i-au suplinit în această perioadă. Şi mai doream să le prezint un alt proiect de dezvoltare, care speram să ne ajute să depăşim această perioadă. Şi, într-o revistă de business, găsisem un text pe care vroiam să li-l citesc.

"Să nu pretindem ca lucrurile să se schimbe dacă tot timpul facem acelaşi lucru. Creativitatea se naşte din necesitate precum şi ziua se naşte din noapte. În perioada crizei se nasc invenţiile, descoperirile şi marile strategii. Cine depăşeşte criza se depăşeşte pe sine însuşi, fără a rămâne "depăşit". Cine atribuie crizei eşecul, îşi ameninţă propriul talent şi respectă mai mult problemele decât soluţiile. Adevărata criză este criza incompetenţei". Semnat: Albert Einstein. Asta e, într-adevăr, o provocare!

Pe aceeaşi temă:

Cum am pierdut

Breaking News: Sarbu inchide toate ziarele locale!

Ziarele locale ale lui Adrian Sârbu se închid. De ce?