Tu ce ai făcut de Sfântă Mărie? Ai fost la slujbă la Nicula ori la petrecerea porno din Obsession?

3  0  0  0 

Femei în vârstă, dar şi bărbaţi ori tineri, mărşăluind, tăcut, pe coate în jurul bisericii de lemn de la Mănăstirea Nicula. Adolescenţi deabia trecuţi de vârsta majoratului (asta în cazul fericit) înghesuindu-se să surprindă cu telefoanele mobile din ultima generaţie mişcările lascive ale unei dansatoare, care "se spală" cu Nivea la "păsărică" pe o masă în Obsession. Ori alte două dansatoare care se mângâie pe aceeaşi masă, spre "deliciul" masculilor prezenţi.

Acestea sunt imaginile zilei de vineri, 15 august, la Cluj. Acestea sunt, de fapt, cele două Românii (despre care s-a vorbit şi s-a scris atâta) în care trăim. Prima dintre ele, tradiţionalistă, conservatoare şi, în medie, trecută de 40 de ani. Alta, tânără, rebelă, dornică a se bucura de tot ceea ce i se pune în faţă. Prima, având un sens (dat de credinţă) şi nişte valori la care se raportează. A doua, raportându-se doar la prezent şi la clipa care trebuie "trăită".

În mod normal cele două lumi, cele două Românii, trăiesc în paralel. În mod normal n-ar avea niciun motiv să interacţioneze. Valorile pe care le revendică nu au nimic în comun. Nu văd ce ar putea discuta vreunul dintre pelerinii de la Nicula cu vreunul dintre tinerii din Obsession. Şi, totuşi, nu e exclus ca una dintre femeile care şi-au julit coatele la Nicula să fie, dacă nu mama, măcar bunica unuia dintre adolescenţii care s-au distrat la petrecerea cu femei goale din clubul clujean. La fel cum e posibil ca acea bunică să se fi rugat pentru sănătatea nepotului ei, care, chiar în acele momente, se pregătea să plece în Obsession.

Sincer, nu am reuşit să-i înţeleg niciodată pe sfinţii stâlpnici. Cei care, în numele credinţei, se cocoţau pe o platformă de un metru pătrat în vârful unui stâlp unde îşi petreceau restul vieţii. Legenda spune că unul dintre ei, rănit fiind, s-a ales cu nişte viermi în rană. Când unul dintre viermi cădea, omul îl lua şi îl punea înapoi pe rană spunând: "luaţi şi mâncaţi că şi voi sunteţi fiinţe ale Domnului". Am încercat de multe ori să înţeleg de ce aceşti oameni au fost canonizaţi. Nu am reuşit. Încă nu reuşesc să-i înţeleg cu adevărat nici pe cei care străbat, uneori, zeci de kilometri pentru a merge apoi, tăcuţi, pe coate în jurul bisericii. Un efort şi un sacrificiu aflat încă departe de cel al sfinţilor stâlpnici.

Dincolo însă, de această înţelegere care, poate, va veni cu timpul, un lucru este evident. Majoritatea celor ajunşi la Nicula au un sens în viaţă sau, cel puţin, îşi pun nişte întrebări legate de scopul ori rostul lor pe pământ. La Nicula nu se caută doar vindecări miraculoase, ci şi certitudini. Certitudinea că nu e totul în zadar. Că, mai presus de întrebările care nu primesc un răspuns imediat, există un ţel, o finalitate. Nu ştiu şi nu cred că toţi cei care caută această certitudine la Nicula pot afirma, la întoarcerea acasă, că au găsit-o. Dar zbuciumul lor, ardoarea cu care vin an de an la Nicula, căutarea lor, merită admirată.

Ce caută, însă, cei care s-au distrat în noaptea de vineri spre sâmbătă, în Obsession? Ei, această e o întrebare mult mai grea decât cea legată de sfinţii stâlpnici. Poate va reuşi să-mi răspundă vreunul dintre băieţii care s-au înghesuit în jurul mesei pe care dansau, goale, fetele. Asta să fie oare "normalitatea" pe care o dorim? Aceasta să fie imaginea extremă a toleranţei? Nu ştiu. Acesta nu este un text care să ofere răspunsuri. Ci doar întrebări. Dintre care, unele, vă sunt adresate direct.

Dumneavoastră ce aţi făcut vineri? Aţi fost la Nicula sau la petrecerea din Obsession? Dacă nu aţi fost în niciunul dintre aceste locuri, ce aţi alege, la o adică, Nicula sau Obsession? Puneţi-vă această întrebare vouă înşivă, în faţa oglinzii. Şi tot vouă înşivă daţi-vă răspunsul.

"Vin aici de 25 de ani, an de an. Mă simt altfel când ajung aici, dar şi după ce plec. Vin şi mă rog la Icoana Maicii Domnului şi prind credinţă şi putere. Am fost bolnavă, grav bolnavă, dar credinţa în Dumnezeu şi în Maica Domnului şi rugăciunile pe care le-am rostit m-au ajutat să mă însănătoşesc. Dacă te rogi lui Dumnezeu, şi te rogi cu credinţă, El are grijă de tine"

Ioana Popdeac, de 58 de ani, din Bistriţa-Năsăud, una dintre zecile de mii de pelerini care au fost şi în acest an la Nicula

"eu zic ca e o idee geniala, deschide mintea lumii spre sexualitate, ca multi sunt blocati. party-uri de genul asta se fac in sute de cluburi din spania, olanda, franta, etc. doar ca la un public mai educat decat cocalarii astia cu telefoanele"

"si ce daca a fost de "sfanta marie" ? nu toti sarbatoresc sau venereaza persoana aceea mitologica"

comentarii primite pe clujeanul.ro la articolul referitor la show-ul din Obsession