"Au murit oameni lângă mine"

Dintr-un copil bolnăvicios, la 17 ani, după 3 ani de antrenamente la clubul "Clujana", Dragomir Cioroslan începea să arate ca un sportiv de perfomanţă. Foto: Arhiva personală

"Pe la 8-9 ani eram mic, slab şi bolnăvicios. Tare bolnăvicios. Medicii m-au găsit cu o boală reumatoidă la inimă şi le-au spus părinţilor că trebuie să fac sport, mult sport, că altfel voi rămâne toată viaţa cu probleme. Îmi amintesc că, mai apoi, am mers la clubul Clujana, iar acolo, sfătuit de un prieten care deja era legitimat, am intrat într-o sală de haltere. A fost pentru prima oară în viaţă când am văzut cum arată o halteră. Aveam 14 ani". Aşa a început povestea clujeanului Dragomir Ciorsolan, care a plecat de jos pentru a ajunge până pe podiumul olimpic.

Sportiv de performanţă

Într-un sport care n-are nici pe departe audienţa fotbalului, Dragomir Cioroslan a urcat treaptă cu treaptă. A fost campion naţional de haltere în repetate rânduri, a cucerit un pumn de medalii la campionatele mondiale şi, trofeul cel mai de preţ, medalia de bronz la Olimpiada de la Los Angeles, din 1984. "Acolo a fost încununarea vieţii mele ca sportiv", recunoaşte Dragomir Cioroslan.

După Olimpiadă, clujeanul a renunţat definitiv la activitatea de sportiv, însă nu şi la haltere. La puţin timp, a devenit antrenorul echipei de haltere a României, apoi secretarul federaţiei române de profil. Evenimentele din decembrie 1989 l-au prins în Bucureşti, la sala Dales şi mai apoi, la baricada de la Intercontinental. Patru zile a fost în primele rânduri de revoluţionari.

"Am trăit nişte zile de care îmi este greu să amintesc, d-apoi cum să le şi povestesc. Treceau tancurile pe lângă noi, se trăgea continuu, era sânge peste tot. Au murit oameni lângă mine... Şi-acum, când îmi amintesc, mi se pune un nod în piept de emoţie", rememorează clujeanul, după 18 ani.

Uitat pe nedrept

Curtat ani la rând de federaţia americană de haltere, Dragomir Cioroslan a acceptat, în 1990, oferta acesteia: aceea de a antrena lotul de haltere al SUA. Clujeanul a devenit, astfel, primul tehnician român care a antrenat lotul de halterofili al SUA şi, fără a exagera, unul din principalii pionieri ai acestei discipline din America. Modest, Dragomir Cioroslan n-a epatat cu nimic şi nu s-a bătut cu pumnul în piept cu realizările sale. Timp de 18 ani, presa românească a amintit în treacăt de fostul olimpic, iar în ultimii ani, deloc. Pe nedrept a fost uitat.

CLUJEANUL a luat legătura cu el, peste ocean, prin telefon, pentru a-i povesti viaţa. O poveste emoţionantă, a unui copil mic, plăpând şi bolnăvicios, care a plecat din Dâmbu Rotund şi a ajuns în conducerea Comitetului Olimpic al Statelor Unite ale Americii.

"Mă uitam în oglindă să-mi văd muşchii"

"Îmi aduc aminte că prima dată când am intrat în sala de la <Clujana>, la 14 ani, n-am putut să ridic bara goală, fără greutăţi, aşa eram de slab. Antrenorul de atunci, Istvan Javorek, s-a uitat la mine şi mi-a spus: <Măi băiete, ce-i cu tine aici?>. I-am spus că trebuie să fac sport, că am probleme medicale. S-a uitat lung la mine şi mi-a spus: <Ce să fac eu cu tine, că aici avem nevoie de băieţi puternici?! Nu e clinică de tratamente!>. Cu toate acestea, a avut o inimă bună şi m-a acceptat pe lângă colegii aceia vânjoşi", îşi aminteşte Dragomir Cioroslan primul său contact cu un club de haltere.

În timp, "slăbănogul" a început să înveţe tehnica acestei discipline şi să pună "cărniţă" pe el, puţin câte puţin. "Mergeam de trei ori pe săptămână la antrenamente, unde eram foarte sârguincios şi riguros. Plecam pe jos de-acasă, din Dâmbu Rotund, până la club. Îmi amintesc că, acasă, mă duceam în camera mea şi mă puneam în faţa oglinzii, să văd cum mi-au crescut muşchii. Acum îmi vine să zâmbesc, dar atunci era altceva", povesteşte Dragomir Cioroslan.

"O să fii campion!"

După şase luni de antrenamente, antrenorul l-a remarcat pe plăpândul din Dâmbu Rotund când ridica greutăţi. "A rămas şocat. <Măi, băiete, eu am crezut că ai renunţat>, mi-a spus el. Apoi m-a pus pe cântar şi mi-a spus că am câştigat 10 kilograme în greutate. <Sunt uimit. Îţi spun ceva: dacă vii în continuare şi asculţi sfaturile mele, într-o zi vei deveni campion. Cuvintele acestea m-au urmărit tot timpul şi mi-au transformat viaţa", rememorează clujeanul.

Şi primele rezultate au început să apară. La 17 ani, Dragomir Cioroslan a câştigat titlul de campion naţional la juniori, la categoria 52 de kilograme. "Efectul acelor exerciţii a fost miraculos pentru mine. Am continuat munca, iar în anii următori am câştigat alte două titluri de campion naţional". Rezultatele au atras, de la sine, ochii granzilor. La 18 ani, Dragomir Cioroslan a fost legitimat de clubul Steaua. Iar la concursuri, recordurile erau doborâte unul după altul de clujeanul venit din Dâmbu Rotund. Ca senior, în acea perioadă, el a obţinut 10 titluri de campion naţional la categoria 75 de kilograme şi a bătut 200 de recorduri naţionale la toate categoriile.

Spusele antrenorului s-au adeverit: copilul acela slab şi bolnăvicios a devenit un campion!

Medaliat la Los Angeles

La Olimpiada de la Los Angeles, din 1984, lotul de haltere al României, singurul stat din blocul comunist care a participat la întreceri, l-a cuprins şi pe Dragomir Cioroslan. "A fost momentul de vârf al carierii mele de sportiv. Acolo am câştigat medalia olimpică de bronz, însă pentru mine, ea a fost de aur", îşi aminteşte halterofilul clujean.

La Los Angeles, primul loc l-a ocupat germanul Karl Heinz Racinsky, care a avut, la total, cu 5 kilograme mai mult decât Dragomir Cioroslan. "Mi-a părut tare rău că n-am luat aurul, mai ales că, înainte cu trei luni de olimpiadă, am ridicat cu 17 kilograme mai mult decât Racinsky. Înainte, însă, de concursul olimpic, am avut o puternică durere lombară. Cu toate acestea, în concurs, am încercat să ridic mai mult decât el, am dus haltera până sus, însă n-am putut să o menţin. Oricum, pentru mine, medalia de bronz de la Los Angeles a fost performanţa vieţii mele". La acea olimpiadă, România a câştigat 53 de medalii, clasându-se printre primele cinci locuri între naţiunile participante.

Antrenor în SUA

Dragomir Cioroslan s-a retras din activitate imediat ce a coborât de pe podiumul Olimpiadei de la Los Angeles, însă n-a renunţat la haltere, devenind unul dintre antrenorii echipei de seniori a României. "Ţara noastră era o forţă la acea vreme în haltere. Era admirată pretutindeni, iar de România se vorbea ca de un fenomen în această disciplină", afirmă clujeanul.
În 1987, preşedintele Federaţiei de Haltere al SUA i-a trimis lui Dragomir Cioroslan o scrisoare, în care îi oferea postul de antrenor al echipei americane. "A fost extrem de tentant, însă i-am cerut un timp de gândire. Au aflat organele Securităţii, iar o perioadă nu mi s-a mai permis să plec în străinătate".

De altfel, la Jocurile Olimpice de la Seul, din 1988, board-ul internaţional din haltere a decis ca imaginea jocurilor să fie fotografia reprezântându-l pe Dragomir Cioroslan la JO din Los Angeles. Clujeanul n-a putut participa, întrucât autorităţile comuniste aflaseră că are o ofertă de a antrena afară şi i-au interzis deplasările în străinătate

Oferta americanilor a fost reînnoită imediat după evenimentele din decembrie 1989. De data asta, a fost acceptată. "Am plecat în mai 1990 în SUA. Pe aeroportul din Colorado Springs m-a aşteptat preşedintele Federaţiei de Haltere al SUA. I-am spus să mă conducă la sală, însă ceea ce mi-a răspuns m-a şocat: <Dragomire, noi n-avem nicio sală şi niciun sportiv. Sunt 142 de cluburi private pe teritoriul Americii, însă nu e nimic centralizat. Te-am aşteptat pe tine să faci echipa>. Am rămas ca trăznit! Plecasem de acasă, unde aveam o bază  şi un statut, şi venisem în neant!".

Însă nu s-a lăsat bătut. A început munca de construcţie a primei echipe de haltere a SUA de la zero. Timp de şase luni, împreună cu prietenul său Nicu Vlad, a bătut vastul teritoriu al Americii în căutarea talentelor.

"A fost teribil de greu. Am vizitat 70 de cluburi, iar la final am reuşit să identificăm cinci juniori buni. Greu a fost să-i conving pe părinţi să-şi lase odraslele la centrul din Colorado Springs. 3.000 de kilometri depărtare şi antrenamente cu un tip venit din estul comunist i-au speriat pe mulţi. Însă, rezultate au ieşit: după doi ani de antrenamente, 365 de zile într-un an, cei cinci juniori s-au calificat la Jocurile Olimpice de la Barcelona. Acolo unul dintre ei a ocupat locul cinci", îşi aminteşte antrenorul clujean.

"Îmi este dor de mama şi de Cluj"

În 1992, Dragomir Cioroslan a fost numit antrenor principal al echipei de haltere a SUA şi a activat în această funcţie timp de 12 ani. În 2005 a fost ales vicepreşedinte al Federaţiei Internaţionale de Haltere, din care fac parte 81 de ţări, iar din octombrie 2006, a devenit director de dezvoltare şi strategii internaţionale din cadrul Comitetului Olimpic al SUA. Posturi care îl "plimbă" prin toată lumea şi care îi ocupă mult timp. Acum, după aproape 18 ani de la plecarea sa în SUA, recunoaşte, oarecum vinovat, că a trecut mult timp de când n-a venit în România.

"Prea mult timp. Sunt vreo doi ani şi ceva de când n-am mai ajuns acasă. Îmi este un dor nebun de mama, de sarmalele şi de cozonacii pe care-i făcea ea. Îmi este dor de prieteni şi de Cluj! Deşi-s cetăţean american de zece ani, sufletul şi inima mea sunt de român! Abia aştept să revin acasă!", a spus, cu o voce gâtuită de emoţie, campionul clujean de la Los Angeles.

Fostul mare halterofil şi-a anunţat intenţia de a reveni la Cluj în ianuarie 2008. Un bun prilej pentru autorităţile locale clujene de a-l propune pentru "Cetăţeanul de onoare" al oraşului. CLUJEANUL crede că, pentru tot ce a făcut pentru România şi, implicit, pentru Cluj, acest om merită cel puţin atât.



"Au fost oameni împuşcaţi în faţa mea!"

Începutul revoluţiei din decembrie 1989 l-a prins pe Dragomir Cioroslan în Bucureşti. "În dimineaţa zilei de 21 decembrie s-au adunat o mulţime de oameni în faţa sălii Dales. Am intrat şi eu în mulţime şi-am participat la manifestaţiile de la Dales, în zona Universităţii şi la baricada de la Intercontinental.

Patru-cinci zile am participat efectiv la evenimente. Eram cu un grup de la Timişoara şi cu oamenii de acolo am scris, în noaptea de 21/22 decembrie, prima pancartă anticomunistă: <Moarte comuniştilor ce ne-au împuşcat copiii la Timişoara!>. Am fost efectiv trup şi suflet, iar zilele acelea nu pot fi povestite în cuvinte. Am văzut oameni care au fost împuşcaţi în faţa mea, au trecut tancuri pe lângă noi... A fost îngrozitor!", a rememorat Dragomir Cioroslan dramaticele evenimente petrecute din urmă cu 18 ani.



Carte de vizită
  • Dragomir Cioroslan s-a născut în 1954, la Cluj, într-o familie de muncitori
  • primele opt clase le-a făcut la Şcoala elementară din Dâmbu Rotund, iar următorii patru ani, la Liceul nr. 14
  • în 1969 a fost legitimat la clubul "Clujana", secţia haltere
  • în 1971 a fost legitimat ca sportiv al clubului Steaua
  • între 1973 şi 1984 a câştigat 10 titluri de campion naţional la categoria 75 kg., trei medalii la campionatele mondiale (1983 şi 1984) şi două la campionatele europene (1979 şi 1983)
  • în 1984 a câştigat medalia de bronz la JO de la Los Angeles
  • din 1984 şi până în 1990 a fost, pe rând, unul dintre antrenorii echipei de haltere a României, apoi secretar general al federaţiei de profil
  • din 1990 până în 1992 a pus bazele, alături de alte persoane din federaţia americană, echipei de haltere a SUA
  • în 1992 a fost numit antrenor principal al echipei de haltere a SUA, post pe care l-a deţinut până în 2004
  • în 2005 a fost ales vicepreşedintele federaţiei internaţionale de haltere
  • din octombrie 2006, este directorul de strategii şi dezvoltare din cadrul Comitetului Olimpic al SUA
  • este căsătorit cu o româncă, Ruxandra, şi are două fete: Ruxandra (23 de ani) şi Rebecca (8 ani)
 

 

Versiune mobil | completa