Avocaţii imigranţilor

Comunitatea română din Cagliari, oraş aflat în sudul insulei italiene Sardinia, creşte pe zi ce trece. Deocamdată, alături de ucraineni, românii se află, ca număr, în coada listei imigranţilor, după senegalezi, marocani, chinezi şi tunisieni. Prin aderarea la UE, problemele românilor s-au schimbat. Nu mai sunt expulzaţi din cauză că nu au permisul de şedere, ci sunt exploataţi la locul de muncă, iar puţini dintre ei au curajul să bată la uşa unui avocat.

Întâmplări la ordinea zilei

Poveştile îngrijitoarelor românce din Cagliari care nu îşi primesc banii pe ultima lună de muncă sunt la ordinea zilei. La fel de frecvente sunt cazurile în care nu pot ieşi când vor din casele în care lucrează. Prea puţine ajung să se plângă la un avocat, iar când hotărăsc să o facă apelează la Giovanni Lo Schiavo, care susţine că este singurul avocat nu din Sardinia, ci din toată ţara care le dă o mână de ajutor imigranţilor români. S-a orientat în această direcţie pe când românii erau extracomunitari, iar legătura cu ei a venit din partea tinerei stagiare Adina Barbu, care a absolvit Facultatea de Drept în Cagliari.

Contracte de muncă nerespectate

"În Italia nu există competenţă pe problemele imigraţiei. Sunt foarte puţini profesionişti - mă refer la avocaţi - care abordează această problemă", subliniază Adina Barbu.

După cum arată şi avocatul italian, astăzi, greutăţile întâmpinate de români sunt de altă natură. "Au început să lucreze legal, cu contract, dar problemele sunt cele care apar chiar la serviciu: angajatori care nu respectă contractul de muncă, plata la negru", precizează Giovanni Lo Schiavo.

"Deja e un pas înainte ca să vină la tine să spună că are o problemă. Se întâmplă să nu primească salariul pentru ultima lună de muncă, nu au zile libere, zile de odihnă, nu au asigurări medicale, ori primesc, de exemplu, cu 150 de euro mai puţin decât prevede contractul", arată Adina Barbu.

Nu pot ieşi din casă

"Cazul clasic" este, pentru Lo Schiavo şi Barbu, al clientelor românce care spun: "Nu pot să vin să ne întâlnim, pentru că nu îmi dă voie să ies". În opinia stagiarei, aici nu e vorba doar o încălcare a contractului de muncă, ci chiar a constituţiei şi a drepturilor omului. "Sau pleacă de la locul de muncă şi nu primesc lichidarea. În Italia, la sfârşitul fiecărui contract de muncă, oricât de puţin ar fi durat, se dă ceea ce se numeşte lichidarea", povesteşte Adina Barbu.

Totodată, după cum susţine aceasta, mulţi români preferă să nu vină la ei şi acceptă să primească mai puţin decât prevede contractul, pentru că ştiu că pot fi concediaţi foarte uşor, cu 8-10 zile de preaviz. În plus, se întâmplă ca angajatorii să nu îi mai recunoască pe cei care au lucrat pentru ei, mai ales în cazul româncelor care sunt îngrijitoare şi locuiesc în casa patronilor. "Spun că le-au primit din bunătate şi din milă. Trebuie să demonstreze cu martori că au lucrat acolo", spune avocata.

Pot fi "îndepărtaţi"

De altfel, Giovanni Lo Schiavo a încercat să îi ajute pe români încă de pe vremea în care erau extracomunitari şi erau expulzaţi adesea pentru că nu aveau permisul de şedere. "Am şi câştigat în unele situaţii. De exemplu, în cazul a trei români expulzaţi din acest motiv, am văzut că existau erori de procedură, în sensul că decretul de expulzare nu fusese tradus în limba oficială, adică română", arată avocatul din Cagliari.

Acum, lucrurile stau altfel, însă românii nu au scăpat de riscul de a fi trimişi acasă. "Recent s-a schimbat legea: sunt încă expulzibili, chiar dacă nu se mai numeşte decret de expulzare, fiind vorba de aşa-numită "îndepărtare". Se aplică în primul rând pentru motive de ordine publică, apoi pentru acte de terorism, dar e puţin probabil ca un român să fie implicat în aşa ceva. În al treilea rând, pot fi expulzaţi dacă nu se afla aici fie ca să lucreze, fie ca să studieze, fie pentru reîntregirea familiei. În toate cazurile trebuie să demonstreze că au banii pentru a se întreţine", explică avocata stabilită în Sardinia.

Dacă nu se află într-o asemenea situaţie, românii pot fi "îndepărtaţi": trebuie să plece într-un anumit termen şi să se prezinte la consulatul italian, unde primesc un act care dovedeşte că au părăsit teritoriul Italiei. "După care pot reveni. Dacă nu au această dovadă şi se reîntorc, pot fi arestaţi. Lucrurile acestea nu prea se ştiu, fiind vorba de o lege nouă", conchide Adina Barbu.

Ameninţaţi de foştii patroni

"Recent, nişte români cereau banii de la societatea care nu îi plătise. După care m-au sunat din România şi au spus că renunţă la orice iniţiativă, pentru că au primit ameninţări. Era vorba de şase bărbaţi, care aveau de recuperat, în total, aproximativ 30.000 de euro", relatează avocatul italian.

Asemenea colegei sale românce, Giovanni Lo Schiavo (foto) este de părere că una dintre cele mai grave situaţii pe care le-a întâmpinat era legată de munca fără echipament de protecţie.

"Un scandal mare a fost în 2005, când un grup de italieni, care se pare că erau conduşi tot de un român, aduceau oameni la muncă din România. Îi duceau în păduri de pin şi îi puneau să urce în copaci, după conuri, fără cască, fără încălţăminte specială, fără curele. Nu s-a întâmplat nimic. Noi am făcut denunţul, dar numele şefului, care ne-a fost furnizat nouă, fie era necunoscut, fie era inventat. Prin urmare, cazul a fost închis, pentru că nu au identificat persoana acuzată", îşi aminteşte italianul.