Ce spun profesorii: "Părinţii îşi scapă din mână copiii"

Claudia Sălicean, profesoară de română de 11 ani, la Liceul „Bathory Istvan” din Cluj, a văzut cum fetiţa de 12 ani a unor prieteni se schimbă, devenind emo. „A început să se îmbrace în haine negre, camera îi este tapetată de postere cu membrii formaţiei Tokyo Hotel (foto), membri pe care, să fiu sinceră, mi-a fost greu să-i încadrez într-un sex”, povesteşte profesoara.

„Problemele au debutat când fata a început să chiulească tot mai des. Minţea că îi bolnavă ca să stea acasă şi să nu meargă la şcoală şi stătea zilnic pe afară cu prietenii până la ora 11-12. Am încercat să vorbesc cu părinţii micuţei, să-i fac să fie mai atenţi la comportamentul ei, însă aceştia s-au arătat foarte reticenţi şi mi-au dat de înţeles că nu se întâmplă nimic ieşit din comun”, susţine Claudia Sălicean.

Ea a adăugat că aceştia s-au arătat chiar deranjaţi că cineva din exterior se bagă în problemele lor, pe care preferă să le rezolve în familie. „Ei nu au găsit nimic ieşit din comun în faptul că o fată de 12 ani stă aşa de mult afară. Degeaba am încercat să le deschid ochii, că nu am avut cu cine vorbi. La fel e şi feţiţa de inchisă în ea, nu vrea să vorbească”.


Categoriile de părinţi

Din acest motiv, profesoara consideră că părinţii au cea mai mare parte din vină pentru comportamentul copiilor lor: „De când lucrez în învăţământ mi-am dat seama că sunt trei categorii de părinţi: cei interesaţi de copii lor, cei neinteresaţi care acuză mereu lipsa timpului liber pentru a-şi justifica minima intervenţie în viaţa copiilor lor, iar cea mai rea categorie e, după părerea mea, cea a părinţilor care sunt conştienţi că ceva nu e în ordine cu copii lor, însă se fac că nu văd şi aşteaptă să treacă totul de la sine”, spune Claudia Sălicean.


„Surprinsă de cum gândesc tinerii”

Ea a avut şi o discuţie cu elevi de clasa a 12-a legată de emo şi s-a declarat surprinsă de atitudinea elevilor care îi acuzau vehement pe emo doar pe baza celor vehiculate în presă, fără să se informeze sau fără să cunoască astfel de persoane. „Am rămas surprinsă să văd că tinerii, care se presupune că sunt deschişi la minte şi la noutăţti, se ridică împotriva celor de vârsta lor doar pentru că sunt adepţii unui stil de muzică. Dacă ei au un astfel de comportament, la ce să ne mai aşteptăm de la cei mai în vârstă, care majoritatea sunt încă sub influenţa comunismului?”, se întreabă profesoara. „Când aud că o fetiţă de 12 ani s-a aruncat de la balcon pentru că era adepta stilului „emo”, oamenii cataloghează direct adepţii acestui stil drept nişte sinucigaşi, fără doar şi poate. Dar cine încearcă totuşi să vorbească cu ei, să îi asculte şi măcar să încerce să-i înţeleagă? Nimeni”.


„Nu ar trebui să ne facem o problemă pentru ei”

Referindu-se la elevii cărora le predă, Claudia Sălicean susţine că nu a depistat încă niciun „emo-kid”, însă sunt într-adevăr mulţi adepţi ai stilului rock. „Mi se pare abosolut normal ca la vârsta de 14-15 ani tinerii să încerce să se afirme printr-un fel sau altul, să înceapă cu rebeliunile împotriva părinţilor, a profesorilor şi a tot ce înseamnă reguli şi interdicţii; fiecare generaţie a avut un curent caracteristic. Adepţii stilului rock de la noi din şcoală de diferenţiază de ceilalţi elevi doar prin îmbrăcăminte, păr şi machiaj. În rest, la comportament şi la învăţătură sunt exact la fel, dacă nu chiar mai buni unii dintre ei. Aşa că nu văd de ce ar trebui să ne facem probleme pentru ei, cât timp se comportă absolut normal”, concluzionează profesoara de la „Bathory Istvan”.



„Dacă părinţii de limitează doar la impunerea de reguli şi de restricţii, copiii vor fi din ce în ce mai tentaţi să le încalce, pentru a afla ce se ascunde în spatele lor. Şi aşa încep încet să piardă controlul propriilor copii, până când, la un moment dat, se vor uita la ei ca la nişte străini”
Claudia Sălicean, profesoară de română