Chirurgul estetician Toma Mugea are o stână la 35 de kilometri de Cluj

Chirurgul estetician Toma Mugea are o stână la 35 de kilometri de Cluj

Un animal ţinut la zoo primeşte hrană uscată şi trăieşte într-o cuşcă făcută dintr-un aliaj modern şi nesănătos. Dar i se spune că e bine aşa şi nu ştie altă viaţă. Ce-ar face lăsat în libertate, prin păduri şi pe pajişti? Dar când animalul e, de fapt, un om, şi cuşca e betonul oraşului, din care iese atât de rar?

 

O parte din răspuns aveam să-l găsesc joia trecută, pe drumul pavat cu pietre vesele, ce cobora spre stâna Coasta Luncii, din Căpuşu Mare. Proprietarul ne aştepta, şi nu era de ici de colo: chirurgul estetician Toma Mugea, de la clinica "Medestet". Medicul "păstoreşte" de doi ani o stână cu "personaje" de poveste: 300 de oi, câinii Golan, Geta, Cezar, găini, porci, iapa Stela, măgarul Fernandel. Se fac acolo nişte brânzeturi cremoase cum nicio marcă industrială n-ar avea curajul să spună că are pe piaţă. Şi unde a-ţi găsi liniştea nu e o figură de stil.

 

Parfumul băciţei, nepreţuit

 

Toma Mugea e îmbrăcat în blugi, poartă cămaşă de in şi pantofi. Pe cap are, însă, o pălărie de paie. "Aţi venit direct de la clinică?". "Păi, cum altfel?". Vine de două ori pe săptămână la Coasta Luncii, împreună cu soţia sa, Camelia. Care nu întârzie să apară. Un costum fuchsia, un zâmbet. O cămaşă turcoaz, un alt zâmbet. Amândoi ştiu de ce zâmbesc. Doar eu nu ştiu încă.

 

Se apropie Silvia şi Gheorghe, baciul şi băciţa care au grijă de stână. Sunt roşii în obraji şi au un parfum care nu se cumpără din mall. Ingrediente: iarbă, puţin lapte, vânt uşor şi pulbere de aer tare. Nu este, vă spun eu, de cumpărat aşa ceva, nici la magazine de ultima fiţă. Vine şi Cezar, câinele cu ochii verzi, apoi Golan. "El face nuntă cu Geta, că ea-i în călduri. El e alesul", explică şmechereşte doamna Mugea.

 

Acum doi ani, aici nu era construit nimic. Acum e staulul, e casa baciului şi băciţei, plugul stă cuminte şi portocaliu. Dar, mai important, sunt oile, caprele, câinii, iapa, porcul, găinile... şi toate-ţi vorbesc. Şi, până ajungi să le-nţelegi singur, ai traducători buni: chiar proprietarii.

 

Urzici, profit şi Animal Planet

 

Între o privire spre livadă şi altă privire la straturile cu zarzavat, aflu că ferma şi, implicit, stâna, sunt deocamdată o pasiune. Nicidecum profitabilă. "Veniturile nu au ajuns la nivelul cheltuielilor. Dar urmează să facem o lăptărie nouă, la standarde Uniunii Europene", spune Toma Mugea. Ca să aibă produse certificate BIO, terenul şi modul de preparare trebuie inspectat de specialişti trei ani la rând. Şi au trecut doar doi. Condiţiile includ lipsa poluării în zonă, distanţa fermei faţă de drumul naţional, lipsa pesticidelor, a stresului la animale... şi am ajuns iar într-o zonă mai puţin sobră a discuţiei.

 

Animalele sunt tare vesele, relaxate, însă nu-s toate. Oile şi caprele urmează să vină de la păscut. Iar noi ne punem pe mâncat. Se curăţă ceapa verde. Inspir. Se taie brânza felii. Mai inspir o dată. "Ah, n-am apucat să văd porcii!". Oare eu sunt animalul de la zoo, sau de fapt sunt ca un biet american, hrănit cu pui "umflaţi" şi care crede că animalele trăiesc doar în televizor, la Animal Planet?

 

Mă duc să văd porcii, zburdând şi urzicându-mă. Nu ştiu cum îi cheamă, dar ei sunt atât de plictisiţi încât nici nu le pasă de neştiinţa mea.

 

Au dat lupii iama-n oi

 

Ne apropiem de staul, iar oile şi caprele behăie pe voci înţelese perfect de ele. "Se recunosc, mamă şi pui, după behăit". Evident, doar şi noi ne identificăm vocile. "Odată, lupii au venit la oi. Dacă nu erau Gheorghe, Ion şi câinii să îi alunge, le mâncau pe toate. Aşa am pierdut doar câteva. Dar ăsta e lanţul trofic - oaia mănâncă iarba, lupul mănâncă oaia...", spune Toma Mugea.

 

"Da' şi ursu o fost p-aci, o căutat în tomberoane, mai sus, la restaurant", adaugă Gheorghe, cu un ton care trădează naturalul acestor întâmplări. O capră fotogenică, ce se vrea neapărat pozată, o linge pe mână pe Camelia. Noi mai povestim. S-a făcut vreo nouă seara.

 

Mai mâncăm puţin, mai vorbim despre lucrurile bune din lume. Muşc din ceapa verde, ţin bucata de brânză pe limbă. Mi se face somn, că aerul tare nu-i pentru cei "din cuşti". Iapa Stela se plimbă prin spatele meu. "Mai iau o bucăţică. Numai una".

 

Şi doar stau şi zâmbesc. "O zi din după-amiaza lumii". "Spuma zilelor". "Departe de lumea dezlănţuită". Câte metafore se pot găsi pentru liniştea din suflet?

 


 

Direct de la stână

 

La Coasta Luncii, soţii Mugea produc de la caş dulce la brânză frământată şi telemea de mai multe feluri. "Diferenţa majoră, la cele care se prepară mai pretenţios, ţine de temperatura la care se adaugă cheagul şi de opărirea ulterioară. Sper să ajungem să facem şi brânzeturi gen cheddar", detaliază Camelia Mugea. Brânza de la Coasta Luncii este 80% de oaie şi 20% de capră.

 

 

Versiune mobil | completa