Clujeanul de Champions League: fostul "U"-ist Cristinel Pojar face performanţă cu Unirea Urziceni

1  0  0  0 

DE INVIDIAT. Împreună cu "principalul" ialomiţenilor, Dan Petrescu, Cristinel Pojar a reuşit o performanţă remarcabilă în fotbalul românesc. Foto: Dan Tăuţan / ProSport

Fostul jucător al Universităţii Cristinel Pojar are titlul de campion al României cu Unirea Urziceni şi participarea în grupele Champions League în buzunar. El este de patru ani colaboratorul permanent şi cel mai apropiat al antrenorului care a produs una dintre cele mai mari suprize din istoria fotbalului românesc, Dan Petrescu.

Surprins de ofertă

Pojar mărturiseşte că încă se mai întreabă cum a ajuns în echipa tehnică a lui Petrescu. "În urmă cu vreo 4 ani şi jumătate, Dan a venit la Cluj pentru că echipa sa, Sportul, avea meci cu CFR-ul. Eu am jucat cu ei cu câteva etape în urmă, fiind la Apulum. Nu ne-am mai văzut şi nu ne-am mai vorbit de 13-14 ani, de pe vremea când eram colegi la loturile naţionale de juniori. Drumurile noastre s-au despărţit. Eu eram legat de Cluj, şi oricum nu eram prieteni. El era în gaşcă cu Popescu, Hagi... Atunci a insistat să vin la hotelul unde erau cazaţi. Mi-a spus: «Hai, măi, să te văd cum mai arăţi, cum te-ai transformat. Tu bănuiesc că m-ai văzut pe la televizor. Sunt aici la tine în oraş, cum să nu vii?». Am ajuns la hotel, ne-am îmbrăţişat, am depănat amintiri. Nu am vorbit, de fapt, nimic despre CFR. Ei vroia să afle mai multe despre mine şi a reuşit cumva să mă convingă să vin la Bucureşti, la Sportul Studenţesc, ofertă ce m-a surprins. Nu a vrut să-mi spună niciodată de unde avea numărul meu de telefon şi de ce m-a vrut pe mine ca secund", povesteşte Pojar.

"Nu suntem prieteni!"

Fostul fundaş al lui "U" se declară legat sufleteşte de Cluj şi de echipa la care a evoluat toată viaţa. Astfel, i-a venit extrem de greu să părăsescă oraşul unde spera să rămână pentrun totdeauna. I-a cerut lui Petrescu o săptămână de adapatare în Capitală. Cooperarea între cei a decurs mai bine decât se aştepta şi după Sportul l-a urmat la Wisla Cracovia, campioana Poloniei pe atunci, unde a ratat la mustaţă campionatul. Cei doi au ajuns în 2006 la Urziceni. Dacă în primele două sezoane au lăsat Unirea pe locul 10, respectiv 5, pierzând totodată o finală de cupă, în al treilea au produs bomba, câştigând campionatul.

"Încă nu ne vine să credem. Nu vreau să par subiectiv, dar este incredibil ca un orăşel de 17 mii de locuitori să aibă echipă în Champions League. Tocmai m-a sunat Meme Stoica şi mi-a spus că vom realiza ce am obţinut abia când vom auzi imnul Champions League înainte de meci", subliniază secundul.

Pojar limpezeşte şi motivele pentru care relaţia cu Petrescu a funcţionat mereu ca pe apă. "Noi nu suntem prieteni, dar avem o colaborare excelentă, bazată pe respect reciproc şi profesionalism. Prietenia are altă însemnătate pentru mine. Ideea e că ambii avem personalitate. Eu toată viaţa am fost un tip direct, spontan, cu un ego mai dezvoltat. Semănăm, pentru că şi el e la fel, fiind chiar mai impulsiv şi uneori incontrolabil în timpul meciurilor", se amuză clujeanul, care completează: "Eu m-am mai liniştit un pic. În tinereţe eram extrem de irascibil".

Secretul reuşitei

Cum a reuşit un club precum Unirea Urziceni, dintr-o urbe de mărimea cartierului Grigorescu din Cluj, să ucidă visele granzilor la milioanele ligii?

"Muncă, muncă şi iar muncă. Asta e deviza la noi! În primul rând liniştea asigurată de patron. Noi nu ieşim niciodată cu declaraţii belicoase prin presă. Avem asigurate condiţii excelente de lucru, bani nu mulţi, doar cât este nevoie şi siguranţă. Am adus în urmă cu doi ani 13 jucători, care aproape toţi au dat randamentul scontat. Nu abdicăm niciodată de la regulile deja stabilite şi nimeni nu e mai presus de interesele echipei.

Disciplina am instaurat-o cu discernământ, atât pe teren, cât şi în afara lui. Am ajuns să avem o organizare tactică extraordinară, deşi am luat-o de la zero când am ajuns aici. Acesta e practic spiritul echipei. Patronul ne-a investit şi ne lasă să lucrăm", lămureşte Pojar. Cei doi au reuşit să-şi ţină în priză elevii, îndepărtând presiunea din jurul echipei. "Abia înainte de meciul cu Dinamo am realizat că puteam face mai multe decât ne propusesem iniţial, adică primele 6 locuri. I-am învins pe bucureşteni şi nu ne venea să credem că putem fi campioni. Am mascat încărcătura din jurul echipei, comportându-ne normal, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Băieţii au intrat montaţi şi fără presiune şi la Timişoara, unde am învins din nou şi a început nebunia", încheie colaboratorul lui Dan Petrescu.

Ce face clujeanul toată ziua într-un orăşel precum Urziceniul? Se ocupă de partea metodică, alături de antrenorul principal şi se uită la meciuri.

"U" va rămâne echipa de suflet

Cristinel Pojar este un simbol al Universităţii Cluj. Fostul fundaş stânga a evoluat toată viaţa numai pentru "şepcile roşii", bifând peste 200 de prezenţe în prima ligă. "Acum voi antrena în Liga Campionilor, deşi nici în cele mai frumoase vise nu mă gândeam la aşa ceva. Mă mulţumeam să rămân în cadrul clubului şi ca antrenor la juniori! «U» va rămâne pentru totdeauna echipa mea de suflet. Mă informez mereu despre situaţia clubului şi am încredere că ne putem salva! Mă voi întoarce acasă într-o zi", promite fostul "student".

"Când vorbim de fenomenul Urziceni, să nu uităm de clujeanul nostru, Cristi Pojar. Are şi el meritele lui!"
Tony, jucător CFR Cluj