Clujul pierdut. Află povestea dispariţiei vechilor turnuri ale oraşului

Turnul Porţii Podului – în dreptul actualei Poşte Centrale, str. Regele Ferdinand – străjuia poarta de nord a oraşului şi podurile peste Canalul Morii şi peste Someş.

Zidul acela urât şi plin de verdeaţă de pe strada Potaissa, de care se lovesc toţi cei care merg de pe strada Napoca spre Facultatea de Drept sau strada Avram Iancu, Bastionul Croitorilor, care a atras parcă mai multă atenţie în ultimele luni decât în ultimii zeci de ani, zidul de pe strada Avram Iancu care se vede de peste gard şi Turnul Pompierilor sunt doar câteva dintre rămaşitele care au rămas din vechile fortificaţii ale oraşului.

 

Cei mai mulţi clujeni trec indiferenţi pe lângă ele şi de cele mai multe ori şi-ar dori parcă să nu existe, pentru că au ajuns într-o avansată stare de degradare. Dar câţi dintre localnici ştiu că oraşul a avut două astfel de fortificaţii sau că a existat o Poartă a Mănăşturului ori că din cele 20 de vechi turnuri singurele care au supravieţuit incendiilor sau demolărilor sunt Bastionul Croitorilor şi Turnul Pompierilor.

 

Privilegiu de la Sigismund de Luxemburg

 

Clujul, în forma sa de acum sute de ani, a fost apărat, pe rând, de două fortificaţii. "Cea mai veche dintre acestea era situată în zona actualei pieţe a Muzeului, având o suprafaţă de doar şapte hectare. Ea a fost ridicată în perioada 1260-1270, odată cu aducerea în Cluj a unor colonişti germani, în deceniile care au urmat marii invazii tătare din 1241-1242. Datorită faptului că aici a funcţionat vechea cetate a Clujului, zona urbană delimitată de străzile Emil Isac, Memorandumului, Regele Ferdinand şi de Canalul Morii poartă denumirea de Cetatea Veche", explică istoricul clujean Tudor Sălăgean.

 

A doua fortificaţie a fost construită ceva mai târziu şi a avut o suprafaţă considerabil mai mare. "Cea de a doua incintă fortificată a Clujului a fost ridicată cu începere din anul 1405, ca urmare a privilegiului acordat oraşului de regele Sigismund de Luxemburg. Acesta le acorda clujenilor dreptul de a construi o incintă fortificată cu mult mai amplă decât cea anterioară, care închidea între zidurile ei o suprafaţă de 45 de hectare", adaugă Sălăgean. Cea de-a doua fortificaţie era cu un hectar mai mare decât suprafaţa Vaticanului, care se întinde pe 44 de hectare.

 

A rezistat aproape patru secole

 

Pare greu de crezut că dintr-un număr de 20 de turnuri de apărare cât a avut cea de-a doua fortificaţie au mai rămas abia două. Cum au dispărut faimoasele porţi de intrare ale cetăţii şi care au fost factorii care au dus la distrugerea lor? "Incinta fortificată ridicată în secolul al XV-lea a fost înconjurată de un număr de 20 de turnuri, ridicate pe parcursul secolelor al XV-lea şi al XVI-lea. Cele mai importante şi mai reprezentative erau turnurile care apărau principalele porţi de intrare în oraş", afirmă istoricul Tudor Sălăgean.

 

Cel mai important şi mai bine apărat era turnul Porţii Mănăşturului, sau Turnul Cojocarilor, care era situat pe actuala stradă a Memorandumului, la intersecţia cu strada Samuil Micu. Acesta a rezistat 367 de ani, fiind demolat în 1843. "Turnul era protejat de o amplă barbacană semicirculară, iar poarta sa, din lemn masiv, era dublată de o hersă - grilaj culisant în plan vertical. Întreţinut şi apărat de breasla cojocarilor, turnul era unul dintre simbolurile oraşului. În 1763, când turnul baroc al bisericii Sfântul Mihail a fost afectat de un cutremur, ceasul care era instalat în el a fost reamplasat pe Turnul Cojocarilor. Turnul Cojocarilor a fost demolat în preajma anului 1843, pentru a permite lărgirea Căii Mănăşturului şi adaptarea sa la necesităţile traficului modern", arată istoricul.

 

Apărat de breasla cuţitarilor

 

Nu toate dintre cele 20 de turnuri au fost la fel de importante pentru cetate.

 

"Puternic fortificate şi foarte bine întreţinute erau turnurile care străjuiau colţurile incintei fortificate, cele mai expuse în caz de asediu", explică istoricul clujean. Cele două turnuri care au dispărut cel mai repede au fost Turnul Porţii de Mijloc şi Turnul Turzii. Pe latura de sud a incintei fortificate a Clujului se afla o singură poartă, a Turzii, străjuită de un turn ridicat în secolul al XV-lea şi demolat în preajma anului 1841. Turnul era situat la intersecţia actualelor străzi Universităţii şi Avram Iancu, era puternic fortificat şi era apărat de breasla cuţitarilor. Pe latura estică a incitei fortificate se afla o poartă importantă, denumită Poarta de Mijloc. Acest turn a fost demolat în anul 1850, înainte de a ajunge să fie fotografiat.

 

Demolate de administraţia secolului al XIX-lea

 

Următoarele pe lista celor care au fost demolate se află Turnul Podului şi Turnul Porţii Ungureşti. Turnul Porţii Podului, aflat în dreptul actualei Poşte Centrale, pe strada Regele Ferdinand, străjuia poarta de nord a oraşului şi podurile peste Canalul Morii şi peste Someş. Era administrat şi apărat de breasla lăcătuşilor. Ridicat în secolul al XV-lea, turnul a fost demolat în 1868.

 

Turnul Porţii Ungureşti, situat în zona Palatului Prefecturii, străjuia principala poartă de est a Clujului. Administrat de breasla dogarilor, a fost ridicat în secolul al XV-lea şi a supravieţuit până în 1872.

 

"Din păcate, aceste turnuri au fost demolate de administraţia municipală din secolul al XIX-lea, datorită necesităţilor legate de lărgirea şi modernizarea căilor de comunicaţie", afirmă istoricul Tudor Sălăgean. La fel s-a întâmplat şi cu Turnul Pielarilor şi Turnul Aurarilor (sau al Prafului de puşcă), situat pe locul magazinului care se ridică astăzi la intersecţia străzilor Gheorghe Bariţiu şi Emil Isac. În schimb, nivelul inferior al Turnului Pielarilor, care străjuia colţul de sud-vest al oraşului, se păstrează şi astăzi, putând fi văzut pe str. Fortăreţei şi în curtea clădirii corespondente de pe str. Avram Iancu.

 

Cum a supravieţuit Turnul Pompierilor

 

Alături de Turnul Croitorilor se mai păstrează integral doar Turnul Pompierilor, care are însă o istorie cu totul diferită. "Dacă Turnul Croitorilor era unul dintre cele mai importante ale Clujului medieval, turnul situat pe strada Săpunarilor (astăzi Tipografiei), era unul dintre cele mai puţin semnificative. El a fost ridicat, de altfel, abia în anul 1574, odată cu perfecţionarea tehnicilor de asediu şi cu dezvoltarea artileriei, când s-a considerat necesară ridicarea unui mic turn suplimentar de apărare în această zonă a oraşului. Această zonă a Clujului era una relativ săracă şi poluată; aici se aflau atelierele urât mirositoare (săpunari, tăbăcari, fierari etc.), cârciumile populare şi casele cu felinare roşii cele mai ieftine. În această zonă nu a fost ridicată nici o reşedinţă aristocratică şi, în general, nu au fost realizate investiţii majore până în secolul al XX-lea.

 

Tocmai această lipsă de atractivitate a zonei a permis supravieţuirea turnului până astăzi", explică Tudor Sălăgean.  Funcţiunea de Turn a Pompierilor a fost stabilită abia mai târziu, când deja vechile ziduri de apărare ale cetăţii nu mai erau atât de importante. "Clădirile din această zonă ale oraşului erau cele mai expuse incendiilor. Astfel turnul a fost încredinţat pompierilor clujeni, care aveau misiunea de a supraveghea zona şi a interveni de urgenţă în cazul izbucnirii unor incendii, pentru a împiedica răspândirea focului către părţile mai bogate ale oraşului" adăugă Tudor Sălăgean.

 

La peste 100 de ani de la dispariţia celor mai multe dintre turnurile menite să apere oraşul de invadatori, singurele care au supravieţuit, Bastionul Croitorilor şi Turnul Pompierilor au devenit centre expoziţionale şi chiar centre de cultură urbană.  

 


 

Turnul Pompierilor, din nou o atracţie

 

Soarta Turnului Pompierilor se aseamănă cu cea a Bastionului Croitorilor. Scările care altădată erau coborâte în grabă de pompieri urmează să fie urcate agale de clujenii care vin să admire o expoziţie sau să ia parte la un eveniment.

 

"Ideea e veche de aproape un an de zile, dar va lua viaţă în 2009. Vom reamenaja muzeul şi, în fiecare lună, dorim să aibă loc acolo câte un eveniment, pentru ca lumea să reînceapă să îl viziteze", a explicat Tibi Bucşa, iniţiatorul proiectului. Toate exponatele muzeului, mai puţin vechile uniforme ale pompierilor, au fost adunate la subsol, iar dintre ele vor fi alese cele mai reprezentative pentru noul proiect. Acestea vor ocupa doar două etaje din cele opt ale turnului, iar restul fiind rezervate viitoarelor evenimente.

 

 


 

 

 

O poartă şi un turn special pentru Cluj

 

Poarta de Mijloc a oraşului şi turnul care o străjuia sunt reprezentate pe Obeliscul Carolina, din Piaţa Muzeului. Pe această poartă au intrat în Cluj, în 1817, împăratul Francisc I şi împărăteasa Carolina Augusta, aceştia fiind întâmpinaţi cu mult fast de cetăţenii oraşului.

 

 

Versiune mobil | completa