Frumoşii boemi ai Clujului

VLAD TRĂIEŞTE LA ŢARĂ. Alexandru Vlad, la casa lui din satul Mihăeşti, unde trăieşte în linişte, înconjurat de mazărea, aerul şi copacii lui relaxanţi. A, şi nu are telefon mobil

Îi vezi prin baruri, îmbrăcaţi extravagant, relaxaţi, la bere sau coniac, dar poate şi la câte un vin. Cei mai mulţi poartă barbă sau măcar mustaţă, câte o pălărie ieşită din comun şi par tot timpul preocupaţi de ceea ce discută. Sunt scriitori sau artişti plastici clujeni, actori sau muzicieni care au făcut din artă un stil de viaţă. Sau invers. Sunt boemii oraşului, iar CLUJEANUL vi-i prezintă pe câţiva dintre cei mai importanţi.

 

Şi poate aşa vor afla unii că boem nu înseamnă un tip dezordonat, uşor alcoolic şi fără perspective. Ci...

 

Erno - acest Dali din Music Pub

 

Una din figurile boeme ale Clujului este, cu siguranţă, Erno Ciupe-Bartha, patronul fostului Music Pub. Localul care cândva era o oază pentru hipioţi, pentru oamenii cu mintea deschisă, care ascultau muzică bună şi veche, pentru dansuri dezinhibate şi concerte la fel. Pentru "pita cu unsoare".

 

Erno nu este, nici pe departe, doar un om de afaceri. El este un artist plastic şi o categorie aparte a lucrărilor lui o reprezintă... uriaşele sculpturi din fân, aproape o "marcă înregistrată" a sa. Le-a arătat lumii din Cluj, dar şi din Budapesta şi niciunde nu au trecut neobservate. Aşa cum nici el nu a trecut vreodată pe stradă fără ca măcar un om să întoarcă privirea. Coborând din "jeepul" lui care aducea a ARO (sau era?), cu mustaţa ŕ la Salvador Dali, cu hainele sale ce combinau pielea cu inul şi bumbacul, Erno a atras priviri şi... domnişoare de tot felul.

 

Un Moş Crăciun western

 

Dar nu e singurul. Un loc unde îi poţi vedea pe unii din boemii Clujului este localul Arizona, de pe strada Universităţii. Scriitori precum Ion Mureşan, Alexandru Vlad, Ştefan Manasia, Virgil (Bil) Stanciu, Ioan Muşlea au întâlniri săptămânale acolo, la care discută despre... dar mai bine mergeţi la o cafea şi trageţi cu urechea. Aflaţi voi zilele.

 

Una din "chichiţele" acestor oameni este că fiecare are câte o trăsătură care pentru unii pare "exotică", însă cu siguranţă, în timp, devine "brand" al boemului cu pricina. După ani, poate, îi vei recunoaşte şi chiar descrie necunoscuţilor, folosindu-te de acest "brand".

 

De exemplu, poetul Ion Mureşan (Muri) vorbeşte incredibil de repede şi pe un ton care pare mai mereu bosumflat. Dar nu e. Nea Muri stă la poveşti cu tinerii, îi plac tare mult sclipirile de geniu din ochii lor, deşi nu le spune asta. Uneori se lansează chiar în crearea unor poezioare "interactive de bar" cu unii dintre ei. E mucalit şi îi place să râdă înfundat.

 

Alexandru Vlad e un mix magic: un bonom impunător, o combinaţie între un Moş Crăciun terestru, Ernest Hemingway şi un personaj din filmele cu John Wayne. Pozitiv, desigur. Şi care are cea mai bărbătească pălărie.

 

François de la Insomnia

 

Dar Muri, Sandu Vlad sau Manasia nu sunt "blocaţi" în Arizona. Îi vezi adesea în Insomnia, de exemplu. Unde poate cel mai fidel client boem e, însă, scriitorul François Breda. El - ungur la origine, şcolit în Franţa şi reîntors în ţară, este prezent ca moderator la lecturile publice săptămânale care au loc în Insomnia.

 

François e un galant. Cu un zâmbet larg de tot, care îi face cute simpatice pe frunte, îţi povesteşte într-o română cu accent franţuzesc cum stă treaba cu metaforele obosite sau cu... feminitatea adevărată. Dar, deşi mai toată lumea care îl ştie din vedere îl crede francez, dacă îi zici "Szia", nu se supără.

 

Aproape tot timpul îl vezi în Insomnia - în trecere, pe Gyula, unul din patroni. Nici pălăria şi barba lui de un gri plin nu sunt de ici, de colo, însă el impune o distanţă care îi ţine departe şi pe cei mai dezinhibaţi "chibiţi" ai boemei. Asta deşi el e "autorul" ghiduşelor oi şi virililor porci de pe pereţii barului.

 

"Dezordonaţi şi fără griji"

 

Dar ceilalţi, unde sunt? La Cafe Bulgakov (după numele scriitorului rus) găseşti cea mai mare "densitate" de artişti maghiari din Cluj. De altfel, Bulgakov e unul dintre cele mai active localuri din oraş din punct de vedere al evenimentelor de profil organizate, asta şi pentru că patronul Ferenc Kovacs este om de cultură.

 

Se vede, aşa, pe final, că oamenii sunt în strânsă legătură cu locurile unde îi găseşti, şi chiar şi acestea ar merita un articol separat. Boemii îşi împrumută trăsăturile barurilor, mai "fură" şi ei din aerul locului, din prospeţimea tinerilor boemi în devenire... Însă, cu siguranţă, dincolo de localurile unde stau la berea amară, la coniacul aromat, la vinul cel sec, ei fac şi altceva. În primul rând altceva. Muncesc, trăiesc, au case şi familii.

 

Aşa că nu mai crede, când citeşti în vreun dicţionar, că boemul e "un artist care duce o viaţă dezordonată, lipsită de griji şi perspective". Poate că nu se gândesc atât de mult la bani ca alţii, dar cu siguranţă "îşi câştigă pâinea". Poate că nu se îmbracă atât de conformist ca alţii, dar adevăraţii boemi nu sunt teribilişti în vestimentaţie. Poate că nu le pasă atât de mult ce spun alţii despre ei, însă nu sunt antisociali sau înfumuraţi.
Şi toate astea îi fac şi mai frumoşi. Aşa că bucură-te cât îi mai ai lângă tine, în marele, dar atât de micul oraş.

 


 

 

Actorii pe unde mai sunt de găsit?

 

Cel puţin aparent, actorii clujeni nu prea mai au un loc favorit, de când Art Club (barul de lângă Teatrul Naţional) nu mai e ce-a fost. Totuşi, pe unii din ei îi găseşti în câte un club nonconformist, pe terasele din Piaţa Muzeului sau la Cafe Bulgakov. Dar dacă, de exemplu, vrei să-l vezi pe Cristi Grosu, tânărul de la Naţionalul clujean care te-a fascinat în "Purificare" a lui Andrei Şerban, du-te în Insomnia. Şi poate ai noroc să-l zăreşti îmbrăcat mai mult metrosexual şi senzual decât boem.
 

 

 

Versiune mobil | completa