Lecţia de optimism

În goana maşinii, te gândeşti că, de cum o să îl vezi, o să-ţi dea lacrimile - total nerecomandat pentru un jurnalist. Apoi îţi aduci aminte de ce spunea prietenul lui, Fane
Nagy de la "Semnal M": că Beni Varga nu are nevoie de mila celor din jur. Aşa că, odată ajuns în satul Gheorghieni, acasă la Benif, încerci doar să îi fii aproape pentru o vreme.
Şi să-l asculţi, fiindcă povestea pe care ţi-o spune te prinde pe nesimţite.
Beni are 51 de ani şi a fost un om obişnuit până când un accident de tren i-a retezat picioarele şi mâna dreaptă. Se întâmpla acum aproape 20 de ani. Acum, el încearcă să trăiască frumos şi îşi ocupă timpul cu pictura şi chiar cu zidăritul.

Divorţat, după patru ani

Prima slujbă a lui Beni a fost mecanic de mină, în judeţul Harghita. Sora lui, Zelmira, a primit un post de şefă contabilă în Gheorghieni şi, după spusele bărbatului, a "tras",
toată familia după ea în aşezarea clujeană în 1970.
Beni s-a angajat la hotelul Continental, întâi ca bagajier, apoi ca ajutor de ospătar iar, după aceea, ca bucătar. Crama Metropol a fost următorul său loc de muncă. Îşi aduce aminte cu drag de vara lui 1975, când a muncit ca bucătar pe litoral, în Venus şi în Olimp. "Acolo am cunoscut-o şi pe fosta mea soţie", spune el. S-a mutat cu ea la
Odorheiul Secuiesc, au făcut doi copii împreună, pe Beniamin şi pe Cătălina, însă fericirea lor nu a durat mult. Între ei au început să apară neînţelegeri, iar, după patru ani
de căsnicie, au divorţat. Copiii au rămas cu mama lor.

L-a retezat trenul

În 4 martie 1988, Beni, care lucra ca zidar lângă Braşov pe atunci, a hotărât să-şi viziteze copii. Era seară, aproape de miezul nopţii, şi trebuia să prindă un tren care
pornea din Tuşnad.
Beni a încercat să se urce în trenul care pornise deja, dar şi-a pierdut echilibrul şi a fost tras sub acesta. Picioarele şi mâna dreaptă i-au fost retezate, iar el a ajuns între şine.
Totul a durat câteva fracţiuni de secundă, dar Beni a avut timp să-şi spună că mai bine ar muri chiar atunci. "Mă gândeam că mai bine îmi las şi gâtul să fie tăiat, dar o voce în capul meu a spus "Nu"", îşi aminteşte el. După ce trenul a trecut, Beni a rămas între şine. "În spatele lui, cum pleca, am văzut un nor în care era Sfânta Maria. Nici acum nu ştiu dacă a fost numai în imaginaţia mea", spune bărbatul, cu privirea pierdută în trecut.
A aşteptat între şine o oră, rugându-se la Dumnezeu să îl găsească cineva. În cele din urmă, a apărut un tren marfar, al cărui conductor l-a contactat prin staţie pe şeful din
gara Tuşnad, iar acesta a adus ambulanţa.

Trei luni în spital

În tot acest timp, Beni a fost conştient. "Nu mă durea foarte tare, probabil eram amorţit, dar simţeam o căldură foarte mare", zice el. După operaţia la care a fost supus, bărbatul a stat trei luni în spitalul din Miercurea Ciuc. "După ce m-a operat, unul din doctori mi-a zis că am noroc că m-am luptat, că am vrut să trăiesc. Mi-a mai spus că ştia că nu o să ajung pe marginea străzii şi că e sigur că voi fi un bun exemplu pentru cei cu probleme", rememorează Beni. După două zile, de altfel, Beni şi-a demonstrat puterea: şi-a confecţionat un ham cu care se trăgea jos din pat şi încerca să se mişte. Medicii îl duceau prin saloane, să le dea speranţă celor bolnavi prin modul lui de a privi viaţa.
"Primele 40 de zile a fost greu, dormeam 3 ore din 24, apoi situaţia a început să se amelioreze", povesteşte bărbatul.

Zidar fără picioare

Tot în spital şi-a descoperit pasiunea pentru pictură, iar de cum a ajuns acasă la sora sa, în Gheorghieni, a cerut foi şi acuarele. "La început, făceam reproduceri după
fotografii, iar sora mea era principalul meu critic", îşi aminteşte el. Şi parcă totuşi pictatul nu era de ajuns să îi umple timpul. A început să facă una-alta pe lângă casă, ba chiar a construit un grajd pentru un vecin. "Tocmai erau în vizită la noi în sat nişte francezi din Cattenom, localitate înfrăţită cu a noastră. Au aflat de mine, au vrut să mă vadă şi m-au găsit pe zidul vecinului, construind grajdul. Au rămas cu gura căscată", zâmbeşte Beni.
Aşa a ajuns el în Franţa, unde a stat şase luni şi a primit proteze pentru picioare.
Francezii au fost foarte atenţi cu el: l-au dus în vizită prin ţara lor şi chiar i-au adus pictori care să-i dea lecţii.

Şi-a vândut toate tablourile

La Cattenom a avut Beni prima lui expoziţie de pictură, cu 64 de tablouri. "S-au vândut toate. Atâţia bani nu am văzut în viaţa mea", râde el. În 1997, Beni s-a mutat în
Odorheiu Secuiesc, să stea cu copiii lui, însă ei nu prea au fost încântaţi de asta. "Eu sunt mai sever, pretind să fie curăţenie, ordine şi lor nu le-a prea convenit asta, aşa că s-au mutat la socrii mei. Fosta mea soţie se recăsătorise între timp", explică el. La Odorhei a avut şi prima sa expoziţie în ţară. Pentru că, fără copii, se simţea singur
acolo, în august, anul trecut, s-a mutat în Gheorghieni, unde locuieşte şi acum, cu sora şi cu mama lui. Beni vrea să îşi facă viaţa cât mai frumoasă posibil şi pictează ori de câte ori are ocazia. Mai ales peisaje de munte, care îi amintesc de drumeţiile din tinereţe...

A scăpat-o de la moarte
În Odorheiul Secuiesc, Beni a trăit o experienţă specială. O femeie îl văzuse la televizor, într-un reportaj, şi a venit să îl viziteze acasă. "Era o frumuseţe de femeie. Mi-a zis că a venit să îmi mulţumească. Se despărţise de soţ şi a vrut să se spânzure, dar, după ce m-a văzut la televizor, a zis că dacă eu pot trăi aşa, poate şi ea", spune Beni.


Semnal pentru Iuliu Merca
Beni este prieten cu Fane Nagy, toboşarul formaţiei clujene Semnal M. În această perioadă, Fane pune bazele fundaţiei "SIM" - Semnal pentru Iuliu Merca, în care Beni va
juca un rol important. El va conduce un departament adresat persoanelor cu probleme.
"Vor fi ajutaţi bătrâni, copii cu probleme, oameni cu deficienţe locomotorii, dar nu numai ei", exemplifică Fane. El mai are în plan să îl prezinte pe Beni liceenilor clujeni, iar
acesta, prin povestea lui de viaţă, să le insufle tinerilor optimism.


"După accident nu am fost pierdut. Mă gândeam că trebuie să merg înainte. Nu îmi spuneam "Vai, Doamne, eu acum ce mă fac?" ci "O să fac ceva cu viaţa mea""
- Beni Varga