Luând la pas centrul oraşului, privirea trece peste porţi de lemn sau metal, vechi, scrijelite de vreme, care păzesc bolte la capătul cărora se deschide o lume a vegetaţiei, a florilor şi a dezordinii artistice. Unele sunt aproape neatinse de mâna omului, iar altele sunt transformate în adevărate grădini.: sunt curţile interioare ale clădirilor vechi din centru, puţin cunoscute de trecători şi, uneori, ignorate chiar de locatarii care au privilegiul de a trăi la un geam distanţă de ele.
Buruieni, în locul rondourilor
Una dintre curţile interioare care surprinde prin frumuseţea sa, dar şi prin întindere, este cea de pe strada Baba Novac numărul 8. Aici, printre buruieni, trandafiri ieşiţi la întâmplare şi copaci, îşi face locul o cărare îngustă care traversează întreaga curte. Locul nu pare foarte îngrijit, dar în toată această dezordine florile şi verdeaţa cresc în voie. “Înainte erau rondouri cu verdeaţă, muşcate, dar acum nu se mai ocupă nimeni de ele. Altfel erau pe atunci locatarii şi era o altă societate“, spune Maria Dobroiu, unul dintre locatari. De 42 de ani locuieşte singură şi încă îşi mai aminteşte cum arăta curtea în vremurile cele mai bune.
Magdalena Bodea, o altă locatară de pe Baba Novac, locuieşte acolo de 53 de ani. “Fiecare îşi îngrijea parcela, erau mulţi cireşi, care apoi au fost tăiaţi. Pe vremuri, în fundul grădinii ne strângeam şi făceam lucru manual. Altele erau vremurile”, spune femeia. Acum, pe locul unde odinioară locatarii se strângeau la iarbă verde s-a construit un garaj, iar cireşii au fost tăiaţi. “Pe atunci toţi locatarii erau mai mult ca o familie, pentru că şi în familii se mai ceartă, dar noi nu”, povesteşte Magdalena Bodea. Acum, femeia a rămas doar cu amintirea unei grădini aranjate şi îngrijite. Pentru siguranţă, s-au pus şi gratii la fiecare uşă. “Uneori, mi se pare că suntem ca într-o închisoare”, mărturiseşte locatara.
Jungla de pe Eroilor
Pe strada Eroilor 38, dincolo de o poartă greoaie care ţine departe agitaţia urbană, privirea este surprinsă de un alt spaţiu care aduce mai mult a junglă. Copaci înalţi printre frunzele cărora se strecoară razele de soare, multă verdeaţă, fragi falşi şi plante cu frunze mari, toate acestea fac ca grădina interioară să pară un fel de pădure tropicală. Viorica Becze, una din locatare, povesteşte că, de când o ştie, de acum 40 de ani, grădina este neschimbată. “Fiecare îngrijeşte cum poate porţiunea din faţa uşii. Am şi eu câteva rondouri aici”, spune femeia. Casa din împrejurul grădinii datează din anul 1906 şi a aparţinut unei familii evreieşti, a povestit femeia.
O curte aflată la polul opus faţă de celelalte două este cea din Piaţa Unirii, unde totul este aranjat la milimetru: tufe de trandafiri, parcele de flori şi verdeaţă, boltă pe care se agaţă trandafirii, iarbă frumos tăiată. Curtea este foarte liniştită, în ciuda faptului că la capătul gangului care dă înspre stradă se iese direct în centrul vechi.
Curtea din incinta Casei Matei
Pe spaţiul unde îşi desfăşoară activitatea Universitatea de Artă şi Design, la Casa Matei, se ascunde o curte interioară mai puţin cunoscută clujenilor. Cu multă verdeaţă, flori şi obiecte de artă expuse ici-colo, curtea este una de o frumuseţe incontestabilă. Curtea interioară este din aceeaşi perioadă cu clădirea, adică din secolul XIV, iar formula actuală datează din secolul XX. “Am încercat să păstrăm o atmosferă cât mai apropiată de un spaţiu vegetal. Ca şi intervenţii sunt obiectele de artă cu care a fost amenajată”, susţine Bogdan Iacob, lector universitar şi istoric de artă la Universitatea de Artă şi Design. Arhitectul clujean Virgil Pop spune că acea curte a avut anexe precum grajduri sau magazii, dar ele au fost eliminate încă din secolul XIX, când clădirea a fost investită cu statutul de monument istoric. “După stil, logia dinspre curte pare să-i aparţină lui Kos Karoly, care a făcut şi restaurarea interioară în anii '40”, a menţionat el.
Tot arhitectul a spus că această curte este atipică în contextul clujean. “Se află pe o parcelă atipică, este pătrată cu clădirea în formă de bară la stradă”, explică Virgil Pop. Despre această curte, Bogdan Iacob spune că este una foarte specială. “E exact în inima oraşului, anexată uneia dintre cele mai vechi clădiri ale Clujului”, susţine el. Ideea după care au mers cei de la Universitatea de Artă şi Design a fost aceea de a fi o amenajare cât mai neintrusivă, în care vegetaţia să fie prioritate. “Nu vrem să fie o amenajare care să irite, ci vrem să fie un spaţiu verde, liniştit şi surprinzător”, a explicat Bogdan Iacob.
Acestea sunt doar câteva din zecile de curţi interioare ale oraşului. Nevăzute de trecători, unele îşi păstrează încă secretele în spatele uşilor de metal sau lemn, dincolo de un gang vechi, de multe ori în paragină, prin care pare că a trecut, uneori, toată istoria oraşului.
Boema, închisă de opt ani
De peste opt ani, unul dintre principalele locuri de întâlnire şi socializare ale clujenilor, terasa “Boema”, stă închis. Spaţiul se află într-un stadiu avandat de degradare, iar accesul e oprit de o poartă de metal, o plasă de sârmă şi un lacăt. “În urmă cu câţiva ani s-a făcut un proiect de reamenajare. Acesta a fost repus de Comisia zonală, după care a primit aviz de la comisia naţională”, povesteşte Virgil Pop. Însă, după începerea lucrărilor, au început nişte procese şi lucrările au fost întrerupte. “Acum e la jumătate cu acea reamenajare, dar cred că nu ar mai putea fi continuată”, spune arhitectul clujean.