Prima naţională a României era multinaţională

Acum 86 de ani. Aşa arăta naţionala de fotbal a României în 1923, la un meci cu Polonia, jucat la Cernăuţi şi terminat la egalitate, 2-2. Alături de echipă, primul din stânga, e principele Carol (imagine: ProSport)

"Aşa campanie dezastruoasă de calificare la un campionat mondial sau european nu a mai fost niciodată". Cuvintele îi aparţin istoricului clujean Gheorghe I. Bodea, care şi-a dedicat o bună parte din viaţă studiind fenomenul fotbalistic din România. CLUJEANUL a stat de vorbă cu el, pentru a face o paralelă între naţionala actuală şi cea dintâi, care a învins în primul meci oficial, 2-1, la Belgrad, în jocul istoric cu Iugoslavia. Era 8 iunie 1922.

 

Guga, eroul român

 

Adalbert Ritter, şvab, Chinezul Timişoara. Szilagyi Alois, ungur, MTK Târgu Mureş. Elemer Hirsch, evreu, CA Cluj. Dezideriu Jacobi, evreu, Haggibor Cluj. Nicolae Honigsberg, evreu, CA Oradea. Francisc Zimmerman, şvab, CA Timişoara. Aurel Guga, român, "U" Cluj. Carol Frech, şvab, Chinezul Timişoara. Paul Schiller, şvab, Chinezul Timişoara. Francisc Ronnay, ungur, CA Oradea. Ioan Auer, şvab, AMEF Arad. Aceştia au fost primii internaţionali ai României, care au învins Iugoslavia, după un meci dramatic, în care golul victoriei a fost marcat de căpitanul echipei, Guga. Antrenor era clujeanul de origine orădeană Teofil Morar, membru fondator al clubului Universitatea Cluj, în 1919, campion de atletism al României timp de 10 ani la greutate, disc şi suliţă, fost jucător şi antrenor al naţionalei de hochei pe gheaţă.

 

"Aici, în Ardeal, se juca fotbal acum 100 de ani. La Timişoara, Arad, Oradea şi Cluj. Fotbaliştii de atunci au trăit în Imperiul Austro-Ungar, cea mai dezvoltată zonă din Europa. Această populaţie şvăbească, ungurească, învăţase carte, meserie şi viaţă în Europa Occidentală. Cu toţii ştiau cel puţin trei limbi. Atunci nu erau idoli în formaţie. Echipa era un ansamblu de jucători care, indiferent de obârşia lor naţională, serveau culorile Regatului României. Îşi dădeau viaţa pe teren", explică Bodea.

 

Tot istoricul clujean dezvăluie motivele pentru care Aurel Guga, născut în Banatul sârbesc, a fost ales să poarte banderola: "În primul rând era singurul român din naţionala României, un fotbalist extrem de talentat. Era şi cel mai tânăr dintre toţi. Dar, cel mai important, el vorbea fluent ungureşte, nemţeşte, sârbeşte şi româneşte, iar un lider de echipă trebuia să ştie limba, obiceiurile şi gândurile colegilor, pentru a exista acea coeziune".

 

Reconstrucţia, de la cap

 

Gheorghe I. Bodea este de părere că Mutu, Chivu şi ceilalţi tricolori trebuie să plece de la naţională, împreună cu Piţurcă, dar, pentru a putea renaşte, reconstrucţia fotbalului românesc trebuie începută de la şefii federaţiei. "De la cap se împute peştele. Trebuie pornită reconstrucţia de la federaţie şi ligă şi coborât la cei care fac afaceri la nivel de cluburi. Sub masca investiţiei, ei trag, de fapt, foloase. Fac investiţii de dragul banilor, nu al fotbalului", spune acesta.

 

Soluţia salvatoare, conform lui Bodea, ar putea veni din investiţiile în fotbalul juvenil. "În loc să se dea milioane pe un jucător care îşi poate rupe piciorul, mai bine s-ar face câteva centre de copii şi juniori. Aici îţi trebuie antrenori pricepuţi şi ochi. La fel ca în artă, ochiul specialistului nu se formează, cu el te naşti. Pe vremuri, erau oameni care se plimbau din sat în sat, pe tăpşanele unde copiii jucau fotbal, sau în şcoli, făceau o selecţie şi îi predau antrenorilor. E imposibil ca în 4-5 ani să nu avem o echipă naţională performantă. Nu o campioană a Europei, dar nici una umilitoare cum a ajuns în acest stadiu", încheie Bodea.

 


 

Al patrulea meci, la Cluj

 

Naţionala României a disputat al patrulea meci din istorie la Cluj, pierzându-l cu 0-6 în faţa Cehoslovaciei, în 1 iulie 1923. Echipa trimisă în teren a fost Stroescu (român), Bartha (ungur), Hirsch (evreu), Fuhrmann (şvab), Honigsberg (evreu), Jacobi (evreu), Strock (şvab), Guga (român), Wetzer (şvab), Ronnay (ungur), Drescher (şvab). "Clujul avea cel mai modern stadion din ţară, cu o tribună de 1.500 de locuri, cum nu mai exista", mai spune Bodea.

 


 

"Nu mi-a fost ciudă că ne-a bătut echipa a doua a Austriei, ci am avut durere şi milă de propria noastră soartă. Doamne, unde am ajuns!"
- Gheorghe I. Bodea, istoric clujean
 

 

 

Versiune mobil | completa