Remus Câmpeanu - o viaţă în alb şi negru

AU LUAT CUPA. Cea mai mare performanţă din istoria Universităţii a fost câştigarea Cupei României, de către lotul din 1965

Remus Câmpeanu este legenda vie a Universităţii Cluj. Este omul care a jucat toată cariera pentru aceeaşi echipă şi, în toată această perioadă, doar în prima divizie. Fostul mare fotbalist pare veşnic tânăr, deşi împlineşte anul aceasta 70 de ani. Când vine vorba despre «U», sclipirea din ochii lui pare mai grăitoare decât orice vorbă.
 

 

Debut încununat de lauri
 

Remus Câmpeanu a început fotbalul la Clujana Cluj, la vârsta de 11 ani. După 10 ani jucaţi la matineu, celebrul Ştefan Covaci i-a propus să se transfere la "U", echipa-fanion a oraşului. Deşi îi era frică că nu va prinde lotul marii echipe din acea vreme, nu a ratat şansa care i s-a ivit. "Fiind clujean şi jucând în Cluj, vedeam că "U" era ca un miraj, era o boemie, mă uitam ce iubiţi erau fotbaliştii de oameni, savurau altcumva meciul decât oriunde în ţară. Toată suflarea studenţească şi tinerească era strânsă în jurul echipei. Tinereţea, tribuna, cadrele universitare, studente… lumea era a lor!", rememorează Câmepanu.

 

Înainte de sezonul fotbalistic 1960-1961, un meci de pregătire cu reputata Honved Budapesta s-a arătat a fi o ocazie foarte bună pentru tânărul fotbalist de atunci. Din poziţia insolită de fundaş de bandă, a reuşit să-l anihileze pe renumitul Budai, component al marii echipe a Ungariei din anii ’50, care i-a fost adversar direct. Remus Câmpeanu îşi aminteşte un moment picant al întâlnirii cu marele jucător. "Eu am vrut să impresionez la debut şi "am băgat material", cum se zice, iar Budai mi-a zis: «Stai, mă, băiatule mai încet, că astea-s valoroase picioarele, nu ca ale tale!». Am înţeles, fiindcă ştiu bine ungureşte. Au venit cu pieptul sus şi i-am bătut cu 1-0. Eu am fost cel mai apreciat deşi, sincer să fiu, Budai s-a cam menajat", se amuză Câmpeanu. Startul noului sezon l-a găsit pe Câmpeanu în prima garnitură a studenţilor, pe noua poziţie de fundaş stânga, pe care a mai părăsit-o doar în 1975, în clipa retragerii din sport.
 

 

Exodul tinerilor spre Cluj
 

"În perioada când eu am debutat, era în plină desfăşurare un exod al tinerilor jucători din ţară spre Cluj, atraşi de prestigiul oraşului şi a instituţiilor universitare clujene. Era altceva aici, avea zona o faimă în toată ţara, o viaţă mai bună, cu toţii voiau ceva mai bun în nişte momente grele", spune fostul jucător. A fost o perioadă în care şepcile roşii se mândreau cu o echipă de juniori foarte bună, lucru care i-a convins pe conducătorii de atunci să continue tradiţia Clujului de a promova tineri sportivi studenţi în prima echipă. Astfel, a prins "rădăcini" nucleul de bază al echipei, ce avea să câştige Cupa în 1965", îşi aminteşte cel care, pe atunci, apăra pe teren culorile clubului. Clujenii erau renumiţi pentru atmosfera de la meciuri: "Numai la noi se jucau toate meciurile cu tribunele pline. Cum să nu fi atras?", spune Remus Câmpeanu.
 

A ales cu sufletul, în vremuri grele
 

Membrii de valoare ai echipei ce a luat naştere la Cluj au fost seduşi în timp de ideea de a juca la Dinamo sau Steaua, fiind tentaţi mai ales de influenţele politice din fotbal, care se aflau la discreţia cluburilor bucureştene. Remus Câmpeaanu, cel mai constant jucător al studenţilor, avea de unde alege, din larga paletă de oferte, dar a ales cu sufletul atunci când ispitele dădeau târcoale.

 

"Am avut oferte multe în acea vreme. Îmi amintesc de cea de la Dinamo, Braşov sau Constanţa. Ultimele două îmi ofereau mulţi bani negri în mână, doar ca să mă duc la ei. Dinamo venea cu presiunile. Nu am putut părăsi Clujul. Aici aveam prietenii cu care am crescut, copiii, familia", spune actualul preşedinte.

 

În ciuda plecărilor, clubul a continuat să fie un generator de atracţie pentru fotbalişti din întreaga ţară. Au sosit jucători de certă valoare, ca Neşu sau Grăjdeanu, iar  tinerii care au rămas la club s-au "copt" şi au reuşit cea mai mare performanţă din istoria clubului, câştigarea Cupei României, în finala de la Bucureşti, cu Dinamo Piteşti, scor 2-1 pentru clujeni. Golul din debutul meciului a fost marcat de nimeni altul decât de Remus Câmpeanu.
 

Blat împotriva «sistemului»!
 

Sportivul recunoaşte că a recurs la metode neortodoxe o singură dată în viaţă, doar pentru a nu trimite titlul la Bucureşti. "Era în sezonul ’68-’69, când noi întâlneam UTA la Cluj, în ultima etapă. Dacă arădenii băteau ieşeau campioni, dacă pierdeau câştiga Dinamo campionatul. În Ardeal era o ură generală împotriva sistemului opresiv, iar Dinamo reprezenta acest sistem. Nu puteam să nu ducem titlul în Ardeal, în detrimental “puterilor centrale”. Ne oprea lumea pe stradă şi ne zicea să pierdem. Am mers la antrenor şi i-am zis de intenţia noastră. Am pierdut cu 2-0 - unicul moment în care nu am jucat fotbal, dar am făcut-o deliberat”, îşi aminteşte Câmpeanu.

 

Gestul de atunci al jucătorilor Universităţii nu a rămas fără efecte. Au urmat anchete peste anchete şi gesturi de intimidare. Dar rezultatul din teren nu se mai putea schimba: mesajul clujenilor se auzise cât se poate de clar în Bucureşti.
 



"Cel mai frumos lucru din viaţa mea este că am jucat la Universitatea atâţia ani. Spiritul lui "U" îl port mereu în suflet. Pentru mine nu a murit"
Remus Câmpean - preşedintele «U» Cluj

 


REMUS CÂMPEANU - Carte de vizită

  • Născut la 08 septembrie 1938, la Cluj
  • A jucat la "U" între 1960-1975, doar în prima divizie
  • Preşedinte la "U" între 1975-1989 şi din nou din 2008
  • 328 de meciuri în prima ligă, record absolut al vremii în România. 
  • 396 meciuri oficiale în toate competiţiile, toate pentru Universitatea. A marcat 25 de goluri
  • Momentul retragerii lui Câmpeanu I în 1975,  a consemnat debutul lui Tim Câmpeanu, Câmpeanu II, nepotul acestuia
 

 

Versiune mobil | completa