Scrisoare către Diaspora Ştiinţifică Românească

Există acum în ţară o mişcare care îşi propune în mod sincer să stimuleze întoarcerea în România a diasporei ştiinţifice româneşti. Astfel, avem (a) granturi de reintegrare în ţară a diasporei ştiinţifice oferite de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (vezi la http://www.cncsis.ro), (b) întâlniri serioase la nivel guvernamental cu diaspora ştiinţifică (ex. vezi la http://www.diaspora-stiintifica.ro), (c) proiecte majore pentru Institute avansate care să-i primească pe cei care doresc să se întoarcă (ex. vezi proiectul merituos al Academiei Române la www.acad.ro) etc. Contextul general este excelent şi, cred eu, de bună credinţă.



Cred însă în acelaşi timp că este important ca voi, “diasporiştii”, să înţelegeţi şi mecanismele reale, adesea ascunse, ale unei bune părţi din mediul academic şi de cercetare din România, care domină încă unele sectoare ale sistemului şi care îţi pot fragmenta viaţa zi de zi, distrugându-ţi entuziasmul şi potenţialul. Le prezint în continuare, aşa cum le-am trăit eu şi alţi colegi care s-au întors din străinătate, astfel încât decizia voastră de a vă întoarce în ţară să fie bine informată. Poate vor părea dure dar vă asigur că, fără a fi generale, sunt adevărate în mult prea multe zone din România, şi prin urmare trebuie spuse direct căci adevărul ne face liberi!
Vă adresez această scrisoare cu două scopuri. În primul rând mă simt apropiat (şi încă parte) de comunitatea voastră.

 

Între anii 1998-2002 am fost eu însumi “diasporist”, stând mai mult în SUA decât în România şi am încă afiliere americană. M-am întors definitiv în ţară, din diverse motive personale pe care nu le discut aici, dorind să reproduc în România mecanismele instituţionale performante din universităţile americane unde am studiat şi lucrat. Aşadar, scrisoarea este un avertisment pentru o comunitate la care ţin! În al doilea rând, scrisoarea este totuşi o invitaţie la reintegrarea voastră în ţară, pentru că numai o masă critică poate schimba situaţia. Chiar dacă este greu, mai există încă insule de normalitate şi excelenţă în educaţia şi cercetarea românească şi avem nevoie de suportul vostru pentru a le dezvolta, fie prin întoarcerea voastră în ţară, fie prin dezvoltarea de parteneriate cu noi, de acolo unde sunteţi acum. Ca preşedinte al Consiliului Cercetării Ştiinţifice al Universităţii Babeş-Bolyai vă invit, dacă vă hotărâţi să reveniţi, să consideraţi Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) ca unul dintre locurile posibile de reintegrare. Fără a fi perfect sau de neîmbunătăţit, există deja la UBB un context în care putem genera împreună mecanisme instituţionale moderne care să fie apoi modelate şi în alte centre.

 

Revenind la ideea scrisorii, vă prezint în continuare cum mediocritatea din spaţiul de educaţie şi cercetarea românesc încearcă să transforme pervers valoarea în stigmate.


Citeşte aici: Cele 10 Stigmate ale Valorii în Mediul Academic Românesc

 

 

Versiune mobil | completa